Înlănțuită de trecut

Capitolul 24

•David POV•
Încerc sa îmi liniștesc soția dar cum poți ridica pe cineva când tu ești zdrobit la pământ?
Se pare ca greul acestei familii încă nu s-a terminat. Se pare ca lacrimile ce au curs nu au fost de ajuns. Se pare ca trebuie sa ducem alta lupta acum.
N-Nu pot sa inteleg! Nu pot sa inteleg ce vor acești nenorociți de la niște copii!
H-La lucrul acesta ma tot gândesc și eu. Poate vor bani drept răscumpărare?
N-Atunci sa ceara odată suma și sa ne recuperam copii!
X-Nu va inteleg, de ce nu ați sunat la poliție?
D-Pentru ca stim cum acționează poliția de aici. Nu o fac, asta e problema.
Elias își pune mana pe umărul meu și ma privește încrezător. Ma bucur ca este lângă mine.
E-Am trecut printr-o răpire a propriului copil. Nu trebuie sa îi căutați voi, vor veni singuri la noi.
Aaron își lasă capul in jos iar Hailey îl privește cu mila. Chiar dacă au trecut atâția ani, nu înseamnă ca vom uita.
A-Trebuia sa fiu acasă. Trebuia sa stau cu ei. Poate acum ar fi fost aici.
H-Încetează, Arthur! Nu i-ai fi putut ajuta.
E-Dar eu da! Dacă nu dormeam ca un bou...
D-Elias, abia ai ieșit dintr-o coma de 3 ani. Nimeni nu te învinovățește deci nu o face nici tu.
N-David are dreptate, este pur și simplu destinul vinovat. Nu stiu ce vrea de la noi de nu ne da putina liniște.
S-Ava va fi bine, poate ca Isaac este un copil dar sigur o sa aibă grija de ea.
Doamna Stella spune rugăciuni de când a aflat vestea și încearcă sa își păstreze rațiunea dar stim cu totii cât de rănită este in acest moment.
Un scurt bătut in usa ne face pe toți sa tresărim și Arthur se duce cu graba sa deschidă. Sigur nu sunt copiii, este imposibil!
Cum usa se deschide, pe ea pășește diriginta Avei și a lui Arthur.
A-Doamna diriginta, ce căutați aici?
Prof-Stiu ca acum treceti printr-o perioada grea dar cred ca va pot fi de ajutor.
Ne-a captat tuturor atenția dar sunt mai curios de unde știe de răpirea copiilor.
A-Despre ce vorbiți?
Prof-In jurul orei prânzului eram in trecere pe aceasta strada. Am vazut-o pe Ava cu un baiat jucându-se. M-am oprit pentru câteva minute doar sa îi admir. Erau frumoși impreuna. Dar o masina rosie cu numarul "HB24445" a oprit lângă ei. Au stat de vorba puțin cu copii și lucrul care m-a făcut sa raman pe loc este expresivitatea domnilor.
Copii erau destul de serioși când vorbeau cu ei. Unul dintre ei i-a dat un bobârnac băiatului și ce s-a întâmplat in următoarea secunda a fost terifiant. Au luat copii pe sus și i-au bagat in masina. Nu am apucat sa reactionez ca au și dispărut din raza mea. Îmi pare rău ca nu am venit direct la voi dar m-am dus direct la poliție. Poliția mi-a spus ca plângerea trebuie făcută de un membru al familiei.
La fel de mult ca voi vreau ca cei doi sa fie in siguranta!
    O liniște se lasă in încăpere și cuvintele tuturor ne-au fost furate.
A-Cunosc numarul de înmatriculare.
Arthur ne atrage atenția tuturor și vad o speranta in ochii Natashei.
Vom afla cine ne-a răpit fetița.
E-Arthur, de unde cunosti numarul?
A-Este masina bărbatului cu care m-am certat eu și unchiul David.
Atunci totul capătă sens. Omul acela îmi promisese răzbunare dar nu am crezut in amenințarea lui. Iar aceasta răzbunare a trezit in mine o forța de neoprit. As putea sa îl calc in picioare dacă ar fi in fata mea.
E-Dacă stim cine e, ce mai asteptam? Sa mergem peste el!
X-Nu cred ca este atat de simplu. Sigur nu i-a ascuns la casa lui. Nu vrem sa înrăutățim situația și sa îi rănească pe copii.
D-Xander are dreptate. Sa mergem peste ei ar putea duce la un final tragic.
S-Și ce se presupune sa facem? Poliția nu este o soluție! Noi nu putem risca! Și totuși acei nenorociți mi-au răpit nepotul, l-au lovit și cine știe ce s-a mai întâmplat! Sa îi fereasca Dumnezeu de blestemele mele!
Gandul ca mi-au atins fata sau ca i-au făcut rău intr-un fel îmi face sângele sa fiarbă. Trebuie sa îi salvam.
Acum am inteles in sfarsit prin ce au trecut Angela și Elias in trecut.
Aa-Când o sa pun mana pe cel care mi-a răpit nepoata o sa cunoască iadul!
Va jur ca îl omor cu aceste mâini!
Soția mea îl strange pe Aaron in brațe și încearcă sa îl calmeze. Dacă ne arătam toți nervii nu facem decât sa părem niște animale.
D-Ne trebuie un plan, trebuie sa facem ceva!

•Ava POV•
Ma aflu cu Isaac intr-o camera întunecată in care se afla doar o saltea și o tava cu apa și sandwich-uri. Ma simt ca la închisoare. Vreau acasă. Vreau la mama și tata. Vreau la unchiul Aaron și Elias. Vreau la verii mei. Vreau libertate.
Isaac îmi pune mana pe cap și îmi mângâie parul. El este puterea mea, dacă nu era cu mine, nu rezistam in mâinile lor.
Usa se deschide lăsând câteva firicele de lumina sa pătrundă in camera. Matahala bruneta ne privește superior și cu un zambet viclean.
?-Copiii sunt cuminti? Sunt mândru de voi!
A-Nu o sa scăpați! Când tata și unchiul Aaron o sa va găsească, o sa va facă sa plătiți! Sunt foarte periculoși când atingi ce este al lor!
?-Tatăl tau nu este o amenințare, din contra, chiar speram sa vina la șeful nostru. Abia așteaptă sa se răzbune pe el!
I-Sunteți niște oameni foarte rai! Bunica m-a învățat ca ce dai aia primești!
?-Vai, tremur de frica!
Și rade zguduind toată clădirea. Normal ca nu îi este frica de noi. Suntem niște copii de 14 ani.
?-Păcat! Tu puștiule ai fi devenit un traficant bun in viitor cu puțin antrenament. Iar tu păpușică sigur ai fi crescut o femeie delicioasa.
Și pleacă punându-ma pe gânduri. Ce îi vor face tatei? Ce ne vor face noua? Ce legatura are șeful lor cu familia mea?