Înlănțuită de trecut

Capitolul 23

•Ava POV•
A-Isaac, te provoc sa stai in mâini!
I-Asta e ușor, am fost născut sa fiu acrobat!
Și a zis bine ce a zis. In câteva secunde se pune in mâini și șocul meu este faptul ca sta ceva timp așa.
A-Învață-ma și pe mine!
I-Voi fetele nu puteți sa stați in mâini, va trebuie forța in brațe și voi cu ele abia puteți ridica un scaun.
A-Hei, ne vezi cam slabe nu crezi?
I-Stii ce m-a învățat tata? Ca este normal ca voi sa fiți mai firave, mai slabe, mai blânde. Pentru ca voi, femeile, sunteți frumosul din viata noastră!
A-Tatăl tau te-a învățat bine. Dacă al meu era aici, te-ar fi adorat!
I-Adică nu îi place de mine?
A-Oh, nu, îi place de tine! Dacă nu îi placea nu mai ma lăsa sa petrec timp cu tine.
I-O sa trebuiască sa îl fac sa ma iubească. Numai așa as avea șanse cu fata lui.
A-Șanse?
I-Nu contează, hai sa continuam jocul!
Doar pentru ca spune"nu contează" nu înseamnă ca nu o sa ma mai gândesc la ce a spus.
Jocul nostru este intrerupt de o masina rosie ce frânează brusc in fata noastră. Când o sa îmi iau permisul, nu o sa devin o dementa a șoselelor.
Doi barbati uriasi coboară din masina și se opresc in fata noastră. In privirea lor nu simt nimic bun.
Pielea mi se face de găina și îmi strâng fermoarul de la hanoracul roz ce îl am pe mine.
?-Aici locuiește David Collins?
A-Da! Este tatăl meu, dar nu este acasă in acest moment.
?-Fiica lui? Înțelegem!
Zâmbesc in colțul gurii și pot sa jur ca nu a fost un zambet prietenos.
?-Si cu cine sunteți acasă copii?
A-Suntem cu unchiul meu dar doarme, nu se simte prea bine.
?-Și acest baiat ce relații are cu familia Collins?
I-Nu vreau sa par nepoliticos, dar de ce puneți atâtea intrebari?
Tresar la replica lui Isaac și nu inteleg ce l-a apucat. Oi fi eu copil dar îmi dau seama și singura ca acești domni sunt periculoși.
Îl rog din priviri pe Isaac sa își măsoare cuvintele și sper ca îmi intelege mesajul.
?-Câți ani ai, puștiule? Ești cam tupeist pentru vârsta ta!
I-Nu cred ca se numește tupeu. Și parintii m-au învățat sa nu le dau detalii străinilor despre mine.
A-Ma scuzați, deci care este motivul venirii voastre aici?
?-Aveam o treaba cu tăticul tau dar dacă nu este acasă...
A-Îmi cer scuze, este la firma lui!
?-Și mamica ta?
A-Mama? Este plecată și ea. După cum v-am spus, nu suntem acasă decât cu unchiul meu.
?-Presupun ca este foarte frumoasa mama ta. Ne-ar fi placut sa o cunoaștem personal!
Cei doi barbati încep sa rada și un nod mi se pune in gât. Stiu ca nu a fost un compliment. Cunosc grosolănia masculină chiar și de la varsta mea.
I-Dacă nu aveți alte intrebari ar trebui sa plecați!
?-Un copil ne spune ce sa facem? Țâncule, țineți gura ca încep sa îmi pierd răbdarea cu tine!
Bărbatul cu parul brunet îi da un bobârnac in frunte lui Isaac iar cel blond se amuza pe seama gestului. Cum își permite? Este doar un necunoscut!
A-De ce l-ați lovit? Nu aveți niciun drept!
Și dintr-odată Ava timida se intoarce in carapacea ei. Presupun ca este instinctul de ați apara persoanele dragi tie.
?-Alt tanc cu proasta creștere. Sa îi invatam cei 7 ani de acasă, Derek?
?-Buna idee!
Și este nevoie de doar o secunda ca cei doi sa ne ia pe sus și sa ne bage in masina lor.
A-Ce faceți? Asta este răpire! Dați-ne drumul!
?-Nu păpușică, vom merge la o plimbare! Poate așa il vom face pe tatăl tau sa apară!
A-Când tata o sa afle ca ne-ați răpit o sa va omoare!
Cel blond se intoarce brusc la mine și îmi strange fața in palma lui groasa.
?-Sa fie ultima oară când ne vorbești așa altfel te voi pedepsi, pramatie mică!
Și îmi împinge capul ciocnindu-se de tetiera.
Lacrimi încep sa apara in ochi dar încerc sa le tin in frâu. E momentul sa fiu puternica.
I-Nu o atinge! Nu o sa va las sa îi faceți rău!
?-Nu o face pe eroul, băiețel! Cu un deget as putea sa te zbor din masina.
Îmi pun mana peste mana lui Isaac și îmi las capul pe umărul sau.
A-Hai sa fim cuminti puțin, bine? Tata ne va salva curand cu siguranta și vom scapa din ghearele lor!
Își împleticește degetele cu ale mele și ma săruta pe frunte.
I-O sa fie bine! Vei fi bine!
Stiu ca poate adulții spun ca la vârsta asta nu poți întâlni dragostea. Cunosc cupluri care sunt impreuna de mici copii. Eu chiar cred ca mi-am întâlnit dragostea. Cred ca pot sa ma îndrăgostesc de la varsta asta.

•Elias POV•
Un scurt țipat puternic se aude și ma trezesc brusc. Mi-am lăsat fereastra deschisa și vederea o am spre strada principala. Locul unde Ava și Isaac se joaca.
Scot capul afara și încerc sa îi localizez pe copii. Dar nici urma de ei.
Ies din camera umpic îngrijorat, cobor scările rapid și ies pe usa cu câteva gânduri negre. Nici urma de copii.
E-Ava, Isaac, sunteți pe aici?
Liniște. Prea multă liniște. Nu ar fi plecat fără sa ma anunțe.
Uitându-ma prin jur, vad pe jos unul din cerceii Avei. Cum a ajuns acolo?
Traversez strada in fuga și ciocan puternic la usa doamnei Stella.
Usa se deschide și vecina mea ma întâmpina cu un polonic in mana. Se pare ca gătea.
E-Doamna S, copii sunt in casă?
S-Despre ce vorbești? Nu sunt afara?
Și uitându-se in spatele meu și văzând ca nu sunt își pune mana la gura.
E-Sunați-l pe David imediat!
Refuz sa cred ca o alta nenorocire se abate asupra noastră. Refuz sa cred ca lacrimile nu au încetat.
    Dar de data asta va fi diferit. Nu o sa mai îmi las verișoara sa sufere și nici pe David sa fie doborât. Nu o sa îmi mai las copii sa se afunde in durere. De data asta voi fi lângă ei.
Aveți rabdare, copii, venim după voi!