About dreams and kisses - JohnJae

Tu No Me Quieres

Două mâini apucă de copertele cărții și una dintre ele scutură un pămătuf asupra paginilor prăfuite. Pânzele de păianjen zboară și cad pe podea, sfărâmate. Mâinile coboară cartea asupra mesei și degetele celei drepte se încolăcesc în jurul unui stilou, iar pe pagina cea goală, îngălbenită de trecerea timpului, cerneala începe să contureze fraze chinuitoare pentru ochii multora:

"La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păienjeni zăbreliră și poartă, și zăvor." - "Aci sosi pe vremuri" - Ion Pillat

AYO, guess who's back! Îmi pare atât de rău că am lăsat de izbeliște contul atâta timp, însă am fost prinsă și chinuită, după cum puteți vedea mai sus, de bac. Însă, acum că totul s-a sfârșit și sunt aproape studentă, îmi permit să mă relaxez și să revin în forță! Enjoy.~

Tu nu mă iubești

Oare cât timp poate dura o minciună?

A fost nevoie ca Jaehyun să învețe pe propria-i piele că, și în cazul celor mai evidente, durata existenței lor poate fi destul de prelungită. Și că, uneori, acelea care nu păreau a fi minciuni puteau fi descoperite cel mai repede.

I-a plăcut să guste dulceața buzelor lui Johnny, în timp ce acesta îl făcea să se simtă minuscul în fața mângâierilor sale. În plus, i-a plăcut că, din acel moment, își puteau permite să ceară, din când în când, câte o îmbrățișare celuilalt ori, ce-i drept, cu multă timiditate, un sărut. Totodată, îi plăcea și senzația pe care i-o provocau îmbrățișările lui John, pe la spate, care-i făceau pielea să ardă sub atingerea lui, simțindu-se confortabil când respirația celuilalt îi gâdila gâtul, odată ce își afunda chipul în acel gol dintre cap și umăr, deasupra claviculei. Îi plăcea și când primea un mic sărut pe obraz, în timp ce celălalt îi ura să aibă o zi bună, crezând că încă dormea, ca după să-i pregătească obișnuitul mic dejun și să plece la serviciu. Se întâmplaseră multe în două săptămâni.

Se simte bine stând întins, deasupra lui, pe canapea, sprijinindu-se de pieptul său și simțindu-i respirația prin șuvițele de păr, în timp ce-i ascultă inima bătând. Se joacă cu degetele lui și trasează câteva cercuri imaginare deasupra materialului și îndată John se scutură și zâmbește, gâdilat de Jaehyun. Acesta din urmă poate afirma cu toată siguranța că băiatul îl adoră și chiar e fericit alături de el.

— Ai chef să ieși? — propune Youngho, pe un ton leneș, iar celălalt se lipește mai mult de corpul lui, mișcându-și capul în semn de negație.

— Stăm bine aici.

Și atunci... De ce simte că nimic nu este bine?
Dar cunoaște răspunsul: Pentru că nu e complet sincer. El deja avea, de foarte mult timp, o persoană în inima sa, înainte ca Youngho să ajungă la ea. Iar aceasta încă nu plecase; trecuseră numai câteva luni și simțea că se grăbea prea tare, însă trebuia să fie sincer cu băiatul, înainte ca afecțiunea pe care o resimțeau amândoi să fie mai mare. Ar fi fost dureros.

" Oh, da, îmi placi foarte mult, însă încă am sentimente pentru fostul meu, care m-a părăsit pentru unul dintre cei mai buni prieteni și acum e mort." Asta are vreun pic de sens? Și dacă i-ar spune așa ceva lui Youngho, ar înțelege?

Poate că nu. Youngho nu a fost nevoit să treacă prin așa ceva și totul este mult mai complicat decât un suflet zdrobit din cauza unui abandon și a unei trădări. Jaehyun nu vrea să intre în detalii și nici să-i povestească despre ce s-a întâmplat, așa că speră ca acesta să-l înțeleagă, chiar dacă ceea ce avea să-i spună ar fi fost doar ceva superficial, ceva care să nu-l poată trage în jos prea mult.