About dreams and kisses - JohnJae

Estoy Enamorado De Ti

Sunt îndrăgostit de tine

Despre asta este iubirea; Este despre a-i da cuiva ușurința de a te distruge, dar să crezi orbește că nu va fi așa.

— Ai spus că Jongdae este intolerant la lactoză?

Johnny răspunde după câteva secunde:
— Oh, da, așa este. Ai grijă.

Totul pare că merge ca pe roate de la ultima lor mică, dar însemnată discuție.

Părinții lui Jaehyun reușiră, deși niciunul nu putea înțelege cum, să-l înscrie la o anumită universitate privată, cel mai probabil, prin intermediul nenumăratelor lor resurse financiare. Și îi rămăseseră doar câteva zile până avea să înceapă cursurile.
Johnny continuă să lucreze la brutăria La rose d'or și își iubește locul de muncă din ce în ce mai mult, deși asta implica înarmarea cu o răbdare de fier în fața glumelor, de multe ori, nesărate ale lui Yoo Youngjae, în fața caracterului oribil și a aerelor de superioritate ale unor clienți, cât și în fața necesității de a-l avea pe Jaehyun lângă el, chiar și pentru câteva ore. Cel puțin, amândoi își terminau programul la ore apropiate, astfel că aveau toată după-amiaza să fie împreună și să facă orice ar fi vrut.

De data asta se pregătesc pentru vizita prietenilor celui înalt, aceia pe care nu a apucat să-i cunoască în ziua în care relația dintre el și Johnny s-a schimbat. Și dintr-un motiv necunoscut, de data asta nu există emoții sau nesiguranță din partea lui Jaehyun.

— Nu ar fi mai simplu să pregătim niște paste? Știu că nu reprezintă tocmai un fel de mâncare demn de-o cină, dar chiar nu am chef de gătit azi, John. În plus, știu că nu mă vei ajuta! — Își subțiază ușor vocea, plângându-se de lipsa de ajutor în bucătărie, brunetul găsind adorabil această acțiune. Inconștient, șatenul își țuguie buzele, cu același aer nemulțumit, fapt care îi face inima celuilalt s-o ia la galop, generându-i acestuia un chef nebun de a-l săruta. Ce ființă atât de... Atât de frumoasă. Însă avea să aștepte să iasă din supermarket pentru a-i putea savura buzele în tihnă.

Nu-și poate opri un zâmbet plin de admirație, când vede câtă putere are șatenul asupra lui, când vede cum, doar prin a-și țuguia buzele, deja îl face să-i cadă la picioare.

— Lor nu le va păsa, crede-mă, important este să fie comestibil. Sunt mai rău decât porcii. Gătește ce ți se pare că ar fi potrivit și... — Se oprește pentru o clipă, întâlnind privirea amuzată a lui Jaehyun, apoi pronunță, cu căldură. — ...Mulțumesc pentru tot, Jae. Te voi răsplăti pentru ceea ce faci.

— Ai face bine să fie așa. — Vorbește pe un ton jos, împingând căruciorul de cumpărături, având un zâmbet de neșters pe buze (unul pe care, de frica tachinărilor lui Youngho, trebuie să-l ascundă numaidecât).

După scurtul schimb de replici și după plătirea ingredientelor necesare pregătirii mâncării pe care stabiliseră că o vor găti, pleacă acasă.

Sună foarte bine mersul ăsta acasă, împreună. Locuința lor, refugiul lor, oricum ar fi vrut să-l numească, important este că e al lor.

— Știi ce? — Vorbește Jaehyun, dintr-odată.
Își ridică privirea către cer, admirând cu devotament petele întunecate care se amestecă cu cele portocalii, care, mai bine zis, le invadează și domină ușor-ușor asupra acestora, triumfând în această luptă, ca la fiecare apus.

— Nu, nu știu. — Răspunde Johnny și râde amuzat de mica lovitură primită în umăr de la Jaehyun, râs care îi provoacă o mânie falsă celuilalt, acompaniată de câteva grimase.