About dreams and kisses - JohnJae

Cuida De Mi

Ai grijă de mine

- Singurul lucru pe care ți l-am cerut a fost să nu-i faci rău.

Așa este. Însă oare nu i-ar fi făcut mai mult rău ținându-l lângă el? Mult prea mult.

Încăperea este scufundată într-o liniște mormântală, întrucât Jaehyun nu mai răspunde. În schimb, se uită spre fereastră, în timp ce simte privirea lui Jongin arzându-i ceafa.

Deși nu e ca și cum i-ar da prea mare importanță. În fond, e ocupat să-și plângă de milă. Trecuseră numai câteva ore de când Johnny plecase, iar timpul parcă înghețase, ori avansase cu lentoare. Chiar și așa, își amintește că nu trebuie să mai fie egoist și că băiatul cu părul negru ca tăciunele merită mult mai mult decât i-ar putea el oferi. Chiar dacă nu simte că este așa, decizia pe care a luat-o a fost una corectă.

În ciuda faptului că orice gând, care nu avea legătură cu John, îi păruse nepotrivit în ultima vreme.

- Vorbește-mi. Spune ceva. Spune-mi motivul pentru care l-ai lăsat să plece așa, complet distrus. Poate atunci voi reuși să te înțeleg. Dar vorbește odată.

Jaehyun începe să se simtă rău, pus acum într-o situație neplăcută. Se încovoaie și mai mult, prezența impunătoare a băiatului făcându-l să se simtă mic în fața lui. Într-un final, îl privește în ochi.

Răutatea sau furia nu-și găsesc locul în ei. Mai mult de atât, pare a exista înțelegere acolo. Și asta îl liniștește enorm.

- Eu nu-l merit. Nu pot uita.

Nici nu este nevoie să dea detalii, întrucât Jongin mai mult ca sigur știe deja totul. De la moartea iubitului său, până la nopțile în care adormea umplând de lacrimi umărul lui Johnny.

- Tu cumva nu conștientizezi cât de mare a fost sacrificiul pe care el l-a făcut pentru tine? Tot ce vrea este să te ajute, pentru că nu se merită să trăiești nefericit pentru totdeauna! Jaehyun. - Jongin îl strigă pe nume, coborând vocea, și se apropie, stând pe marginea patului, încercând să nu-l incomodeze prin a-i invada spațiul personal, însă stând suficient de aproape pentru a face ca Jaehyun să-i simtă și să-i înțeleagă îngrijorarea. - De ce încă te învinuiești pentru ceva ce nu ai fi putut evita? John nu-ți cere să uiți, nu-ți cere să ștergi totul cu buretele. El vrea să depui și tu un efort și să nu privești tot ceea ce s-a întâmplat ca pe un blestem al tău. El vrea ca tu să știi că meriți să fii iubit, după tot ce ai pătimit, înțelegi? Să trăiești gândindu-te la ce se putea întâmpla nu va schimba absolut nimic, oricât de mult ai vrea. Trebuie să încerci să dai pagina, dar fără să-i îndoi colțul, pentru a nu fi nevoit să te mai întorci la ea. Este deja mototolită de cât de mult a fost citită și recitită. Încearcă să avansezi, bine? Încă sunt multe pagini albe, pe care Johnny vrea să te ajute să le scrii.

- Nu ar însemna că aș fi egoist?

- Ai fost egoist când ai decis pentru el, pentru amândoi. John va fi bine când vei fi și tu. De aceea, dacă, într-adevăr, nu vrei să fii egoist, lasă-l să te ajute să vezi lucrurile diferit. Dă-ți silința și nu va mai suferi. Dă-l afară din viața ta și se va întâmpla fix opusul.

Jongin are dreptate? Vrea să creadă că nu. Vrea să creadă că a făcut o alegere bună și că cel mai înțelept era să-i ceară să plece. Și totuși, simte durere în piept, buzele îi tremură când încearcă să vorbească, iar cuvintele nu se pot desprinde de corzile sale vocale, împiedicate de nodul ce i se formase în gât. Și, Doamne, nu vrea să plângă în fața cuiva pe care de-abia îl cunoaște, însă când brațele lui Jongin îi înconjoară trupul într-o îmbrățișare strânsă, înțelegătoare, sfârșește prin a suspina, prin a geme îndurerat pentru că singurătatea îl îngrozește. Și nu mai vrea să rămână singur din nou.