Capitolul 2-Chanyeol

349 35 8
                                    

•Chanyeol

14 septembrie, seara.

—Mama am ramas fara partituri, merg pana la libraria din centru.
Spuse Baekhyun din pragul usii, incaltandu-se.
—Ai grija, e can departe. Nu poti cumpara maine?
—Maine am o repetitie foarte importanta si trebuie sa scriu noul cantec pe partituri. Ma intorc in douazeci de minute .
Spuse el dand fuga din casa inainte ca mama sa sa se impotriveasca din nou.

Orasul nu se schimbase absolut deloc. Bine, poate doar atmosfera. Cand a plecat toata lumea era relaxa si era mult prea cald sa vezi oameni pe strada, indiferent de ora. Acum, treceau zeci de cupluri pe langa el, tinandu-se de mana cu partenerul ceea ce il facu oe Baekhyun sa se ingrijoreze pentru viata lui amoroasa. A avut cateva iubite pana acum, a avut o relatie chiar si cu un tip, doar ca a durat mult prea putin, insa se simtea atat de lipsit de experienta. Poate cineva special in viata lui l-ar fi facut sa isi petreaca toate vacantele scolare aici in oras, in loc de casa bunicilor pentru care, oricum este in varsta, insa acolo poate sta cu prietenii lui pe care il parasise cand s-a mutat la Seoul.
Odata intors de la librarie, privirea ii fuge spre terenul de baschet din centrul orasului, unde, ca deobicei, baietii din cartier isi petrec majoritatea timpului.
—Chanyeol prea sus!
Striga un baiat cu parul brunet, carliontat catre cel inalt.
Si cum destinul a vrut sa se intample, mingea ateriza fix in capul lui Baekhyun, daramandu-l la pamant .
—Aish!
Spuse el tinandu-se de cap, imcercand sa adune partiturile ce s-au imprastiat pe jos.
—Esti bine?
Intreba unul dintre baieti, insa Baekhyun nu isi ridica privirea penteu a se uita la el.
—Da, sunt ok.
Spuse el incercand sa puna toate hartiile una peste alta.
—Lasa-ma sa te ajut cu astea.
—Nu e nevoie! Ai facut destul.
Spuse el nervos pe sl insisi pentru ca nu si-a continuat drumul. Acum toate hartiile erau imprastiate si murdare.
Baiatul isi intinse mainile adunandu-le apoi le aseaza pe toate intr-un teanc ordonat, inamanandu-i-le lui Baekhyun.
—Oh... mersi.
Spuse el, apoi isi facu curaj sa isi ridice privirea. Il cunoaste pe baiatul acesta.
—Lasa-ma sa ma uit la fruntea ta.
Spuse el dandu-i parul din fata, facand loc pentru a-i privii pielea.
—Sunt bine.
Spuse el timid.
—Sa mergem la farmacie sa iti iau ceva pentru asta ok?
Spuse el strigand la colegii lui ca va lipsii cateva minute.
—Nu e nevoie. Pot merge acasa sa tratez asta.
—Insist. A fost vina mea. Haide ca va inchide peste tot .
Spuse prinzandu-i incheietura, tragandu-l dupa el.
Ce e asta ? De doua ori in aceeasi zi, doi tipi al naibii de frumosi ii prind mana . Unde au fost baietii astia ascunsi pana acum?
—Stai mai incet, vor cadea partiturile.
Spuse Baekhyun.
—Ah, voi cara asta pentru tine.
Spuse luand dosarul gros plin de hartii.
—Multumesc, amm...
—Chanyeol.
—Chanyeol...
Atat de cunoscut. Fata lui, numele lui. Totul pare familiar.
—Inveti la SPAHS?
—Da.Si tu?
Zambii el .
De ce ? De ce se intampla asta?
—Da...

Dupa ce au incercat toate farmaciile din apropiere, fara rezultat, Chanyeol il conduce spre casa dupa ce a insistat tot drumul pana la terenul de baschet.
—Chiar sunt ok. Nu e nevoie sa ma conduci.
—Ok, de data asta o sa fie ca tine. Pai atunci, ne vedem maine la festivitate.
Zambii el larg facandu-i cu mana, apoi fugii spre teren, unde prietenii lui statea intinsi pe cimentul rece .
Dulce. Atat de dulce.
Gandii Baekhyun, apoi pornii spre casa.

Choose meUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum