M-am spălat pe mâini și pe față, îndepărtând senzația de moleșeală. Mă simțeam moartă, dar în același timp vie. Sângele îmi ardea prin vene, făcându-mă să-mi smulg pielea de pe mine. Eram o criminală. Întotdeauna am urât genul acesta de oameni. Și acum ajuns să fiu pusă în aceiași categorie cu ei. Arătam teribil. Eram dezgustată de propria persoană. Am scuturat din cap, încercând să îmi potolesc demonii care îmi urlau în cap. Mi-am privit reflexia în oglindă, zâmbind amar. Parcă ieri eram o adolescentă normală fără prea multe griji. Viața mea părea compromițătoare, aveam să termin liceul și să mă duc la facultate, cât mai departe de casă. Puteam studia medicina, sau să devin o asistentă bine plătită într-un oraș mare, cu multe posibilități financiare. Dar nu. În cel mai rău caz aveam să sfârșeasc singură într-o celulă, condamnată la 20 de ani pentru crimă cu sânge rece.
Mi-am privit mâinile incapabilă de a realiza cum au putut să țină acel topor în mână, ca mai apoi să sfâșie capul cuiva.
Senzația de vomă mi-a urcat în gât, amintindu-mi de imaginea sângeroasă. Josh o fi fost un nemernic, dar cu siguranță nu merita asta. Am vomitat tot sângele vărsat fără milă și m-am proptit de marginea toaletei. Meritam tot ce mi se întâmpla acum. Meritam durere, suferință , meritam toate coșmarurile care aveau să îmi pecetluiască somnul. Mi-a luat câteva clipe să îmi revin. M-am ridicat încet, încercând să pretind ca nimic nu s-a întâmplat. M-am schimbat de rochia murdară de sânge și de vină, mi-am trecut peria de câteva ori prin păr și am decis să îmi pun masca care avea să mă scoată din bucluc.
Ajunsă în living, privirile s-au ațintit asupra mea. La dracu, știam eu că va deveni suspicios !
Mi-am încleștat pumnii, pregătindu-mi câteva replici mintal.
- Scumpo, toată lumea a întrebat de tine. Nu erai de găsit , mama a venit lângă mine speriată, analizând-mă din cap până în picioare.
- M-am simțit cam rău, am mințit.
Mi-a pus o mână pe frunte, spunând că sunt fierbinte ca focul și că propabil am răcit. Am dat din cap că sunt ok, după care am urmat-o, pretinzând că totul este în regulă și încercând să diminuez suspiciunile la adresa mea. Am mințit cu nerușinare pe toți care mă întrebau dacă sunt ok și mi-am motivat absența prin simplul fapt ca nu m-am simțit bine.
- Trebuie să fie din cauza emoțiilor, scumpo. Peste un an deja vei fi majoră, va trebui să iei decizii precum un adult în toată firea, îmi spuse o femeie pe care mama mi-a prezentat-o. Era o femeie înaltă, slabă și trasă la față. Rujul său roșu-aprins, îi scotea în evidență pielea albă ca zăpada. Avea părul prins într-un coc imens, strâns de-asupra capului. Mi-a spus că este asistentă veterană la spitalul central și ca o cunoscuse pe mama acum mulți ani când aceasta venise pentru niște analize.
Femeia mi s-a prezentat sub numele de Katerina nu știu cum, atenția fiindu-mi îndreptată de fapt spre mulțimea de tineri care șușoteau între ei. Pe buzele unei fete, am citit numele "Josh " și am încremenit pe loc. Zgâlțâită de brațele realității, am revenit asupra Katerinei, care îmi vorbea în continuu despre profesia de medic și de avanatajele respectiv dezavantajele pe care ți le oferă.
- Erai atât de micuță când te-am văzut pentru prima dată. Trebuie să fi avut în jur de 4-5 ani.
Bineinteles ca mama a făcut planurile pentru mine încă de la început. Și nu mă refer la planificarea aniversării, ci la viitorul meu care era bătut în cuie doar pentru medicină. Într-adevăr, cu puțin timp în urmă visam să ajung un doctor respectabil și cunoscut, dar recalculând mi se părea o prostie.
Am mai discutat ceva timp, apoi am fost nevoită să mă scuz, căutând-o pe Abelle din priviri. Trebuia sa aflu ce s-a întâmplat înainte de a-mi ieși din minți.
Când m-a văzut m-a tras într-o îmbrățișare, oftând zgomotos.
- Unde naiba ai fost ?! Maică-ta mai avea puțin și suna la poliție. Te-am căutat peste tot.
Peste tot ? Atunci de ce nimeni nu intrase in camera mea sa ma verifice ? De ce au căutat doar in exterior, ci nu și in interior unde sigur ar fi trebuit sa fiu.
- Prostuțo, încă ți-ai dat seama de puterea mea ? Eu fac lucrurile în avantajul meu. Al nostru.
M-am speriat, tresărind la auzul vocii lui.
Vocea continua să-mi șuiere pe lângă vârful urechilor și un val rece mi-a făcut sângele să îmi înghețe în vene.
- Unde e Josh ? A întrebat prietena mea. Mi-am înghit limba imediat. Ajută-mă, Doamne ! Daca nu ti-am cerut niciodată nimic, acum e momentul.
- Cred că a plecat acasă. Ne-am certat, am zis.
- Off, draga mea prietenă ! De câte ori să îți spun că trebuie să îmi dai dreptate atunci când presimt că cineva nu e suficient de bun pentru tine.
