" Dacă dumnezeu a creat lumea, atunci de ce a creat și Răul ? Lucifer a fost un înger bun, înainte să cadă în păcat. dumnezeu l-a pedepsit, alungându-l din Rai și obligându-l să își petreacă tot restul vieții în flăcările Iadului. Doar că Satana nu s-a ars, el a devenit unul cu focul. Flăcările Iadului nu l-au făcut scrum, ci l-au întărit. Credeți că Lui i-a fost ușor să îndure atâta suferință ? dumnezeu se joacă la fel și cu viețile noastre. Azi poți fi fericit și împlinit, dar mâine poți avea un accident și mori în neștiință. Voi alegeți de partea cui vreți să fiți, dar țineți minte un lucru ! Bunul vostru dumnezeu nu vă este alături întotdeauna, în schimb Păcătosul nostru nu ne va lăsa niciodată la greu ! "
Citeam de ore bune tot felul de articole ale unor fanatici precum persoana care se afla sub username-ul " Satana este liderul meu " și care își dezvăluise devotamentul și iubirea supermă pentru cel Rău în fața tuturor.
Religia era un subiect taboo în zilele noastre. Mulți alegeau să Îl venereze pe Dumnezeu, dar existau și cei care îi întorceau spatele, alegându-l pe cel Rău.
În minte îmi venea un citat din Biblie care mi-a trezit sentimente profunde acum mult timp. Când eram mică obișnuiam să merg des cu părinții mei la Biserică. În fiecare zi de duminică, mama îmi netezea rochița roz cu fluturași colorați și îmi încălțam pantofiorii albi de lac. O țineam cuminte de mână pe mama, ascunzându-mă după fusta ei de fiecare dată când ochii lumii mă analizau flămânzi. Preotul de pe atunci mă lăuda mereu că sunt o fetiță cuminte și mă miruia pe frunte, spunându-mi că Dumnezeu îmi va fi mereu alături pentru că m-am născut pentru a-L venera. Eram minunea familiei și noul prunc din brațele lui Dumnezeu.
Citatul de care mi-am amintit suna așa : "Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta" Marcu 3:28.
Asta însemna că oamenii pot greși oricât de mult, că Dumnezeu tot îi va ierta și îi va primi în Rai ? Această întrebare mi-a dat multe bătăi de cap. Eram la școala generală, când profesorul de religie , un om micuț și slăbuț, cu chelie și ochi înguști a intrat pe ușă, închinându-ne de la distanță și sărutând crucea de la gâtul său. A început ora prin această frază. Pe atunci îmi făceam zilnic rugăciunea înainte de culcare și mă miruiam pe frunte, pe mâini și pe picioare, rugându-l pe Bunul meu Dumnezeu să îmi dea minte și stabilitate.
" Și, chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice : «Îmi pare rău!», să-l ierți." ( Luca 17:4)
Lucifer de care auzisem eu în școală și de care bătrânii și copiii se temeau, nu era nici pe departe precum o fiară a nopții înfometată și demonică care varsă sânge numai din plăcere. Nu avea înclinații de vampir dar carnea crudă și esența vieții, îl făceau să se întrupeze din ființele umane. Îngerii întemnițați se ocupau acum de păcătoșii din Iad, căci Lucifer avea o misiune pe pământ, una pe care nu o va abandona.
Razele palide ale lunii s-au strecurat pe chipul meu obosit și brăzdat de griji. Cu o mișcare rapidă am coborât din pat, sprijinindu-mă în palme pe pervazul ferestrei, pentru a privi dincolo de sticla rece. Stelele i s-au alăturat Reginei Lună, astfel încât întunericul era străbătut de o putere slabă, dar totuși călăuzitoare.
" Universul e de partea ta, scumpo. Toate astrele cerești se aliniază atunci când deschizi ochii și atunci când îi închizi. Nimic rău nu ți se poate întâmpla atâta timp cât Îl slujești pe Dumnezeu."
Oare îmi va fi rezervat un loc, alături de el ? Nu merit Raiul, cu siguranță, nu...
L-am zărit la marginea drumului, mergând agale pe trotuar. Târa după el un sac mare și negru. Mi-a întâlnit privirea și instant pielea mi s-a făcut de găină. Infulența lui asupra mea era de necontestat. Mă ardeau ochii doar privindu-l. Și-a retras privirea, continuându-și drumul.
