Capitolul 1

45 7 0
                                    

Era o dimineață frumoasă și răcoroasă de septembrie, vântul bătând ușor scuturand copacii aurii. Au mai rămas câteva zile până la începerea scolii, iar toată lumea se bucură din plin de aceste zile libere mai ales Daniel și Elle care doar ce s-au trezit și luau prânzul. Doamna Jane pregătea omleta iar cei doi așteptau sa termine deoarece erau lihniti de foame.
- Mamă, astăzi o sa mergi la birou ? Întreba Daniel.
- Nu am de ales. Răspunde Jane cu o voce de parcă ar merge la tortură.
- Ooof.. Voiam sa petrecem ziua împreună..
- Știu, dragul meu dar am niște cazuri complicate și dacă as rămâne, mi-aș îngreuna munca. Îmi pare rău.. Rămâne pe alta zi.
- Bine, mama..
Elle stătea tăcută, gândindu-se probabil cum să își termine cartea când trebuie sa stea toată ziua cu fratele ei.
- Elle, mănâncă.
Elle nu auzi ce spuse mama, nici măcar nu clipi.
- Elle!! Cu tine vorbesc.
- Scuze.. Ma gândeam la altceva.
- Mda, ca de obicei. Eu trebuie sa plec la birou, ma grăbesc. Pofta bună și aveți grija azi. O sa ma întorc doar deseară.
- Bine mama. Răspunse amândoi în același timp apoi uitându-se urat unul la altul fără motiv.
Se făcuse o liniște deplină în casa. Nu se mai auzea doar sunetul produs de ceasul personalizat cu poza familiei.
- Te rog, spala tu vasele, știi ca urăsc sa fac asta. Spuse Elle nepăsătoare uitându-se în telefon.
- Nu vreau! De ce sa le spăl eu?? Stai toată ziua pe telefon, fa și tu ceva productiv, de exemplu spălatul vaselor.
- În fine, taci. Lasa ca le spal eu.
- Ok. Pa.
- Unde mergi?
- La Jessica. Nu am cu cine să mă joc în casa asta.
- Nu ai voie sa ieși din casa fără mine.
- Nu ești mama. Fac ce vreau.
- Nu sunt mama ta dar sunt sora ta și în plus mama a zis ca nu ai voie.
- Nu o sa afle. Merg doar la o prietena și o sa vină Jeremy și Tom. Stai liniștita nu o sa ma loveasca vreo mașina sau sa ma fure vreun criminal în serie. Asa ca, pa, pa!!
- Oprește-te chiar acum.
- Ce mai vrei?
În ciuda comportamentului său, Daniel, este mai mic cu 3 ani decât Elle. Ciudat, nu?
- Dacă ma joc cu tine, rămâi acasă?
- Hm.. Depinde.
- Ce mai este?
- Te joci ce vreau eu.
- Bine.. Pana spal vasele gândește te la un joc.
Nici nu mai raspunse, o luase la goana spre camera lui. Elle a zâmbit iar soarele se reflecta în ochii ei asemenea chihlimbarului, scoțând în evidenta frumusea acestora. Începuse cu lene sa spele vasele. După cinci minute a terminat, iar Daniel nu a apărut încă.
- Daniel!! Am terminat.
Niciun răspuns.
- Daniel!
A strigat mai tare decât prima data însă nimic în afara de păsările care au zburat din fața geamului. Intrase în camera lui, nimic, merse și în camera ei, nici urma de Daniel. Observand ca nu este în casa începuse sa se teama ca a plecat.
- Nu. Nu. Nu ai voie sa faci asta! DANIEL!!
Când ieșise din casă se uită disperată prin fața casei, prin curtea casei. Nimic.
- Daniel!
- Daa! Sunt aici, în spate.
- A da. Am uitat de micuțul parc din spatele casei noastre.
Daniel era așezat la măsuță lunga de lemn cu cărțile în mână. Jocul de cărți este preferatul lui, însă, total invers pentru Elle. Nu le înțelege și nici nu ii plac. Crede ca este o pierdere de timp.
- Aici erai! M-ai speriat..
- Ca de obicei. În fine. Haide sa jucăm.
Nu trecură nici douăzeci de minute și dintr-o dată vântul a început sa bată puternica aruncând toate cărțile pe jos.
- La naiba cu vântul asta!!
- Nu mai vorbi așa Daniel! Le adunăm și gata.
Ambii au adunat cărțile împrăștiate peste tot iar când sa le pună pe masă observa un ziar deschis la pagina 17. Era vechi, rupt în coltul drept. Au pus cărțile lângă uitându-se la ciudatul ziar.
- Ce e ăsta și cum a apărut aici??
- Un ziar, Daniel...
Elle lua ziarul în mână și a citit cu voce tare scrisul galben cu litere mari ieșite în evidenta "Începând de acum viața voastră o sa se schimbe. În rău? În bine? Ambele? O sa vedeți voi!"
Elle tresari scăpând ziarul din mână.
- E doar o știre. Ce ai? Spuse el ridicând ziarul deschis încă la aceeași pagina negăsind unde scrie asa ceva.
- Tu nu știi sa citești?
- Poftim?
- Aici scrie altceva..
- Ba nu.. Știu ce am citit.
- Scrie asa "Cumpăra produsele de curățenie Lee Joon care îți vor schimba viata în bine"
- Nu! Scria asta!! Dă-mi ziarul ăla spuse ea luând ziarul agresiv din mâna lui.
- Nu se poate.. Asta scrie. Oare am citit eu greșit?

O simplă coincidență sau nuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum