O simplă coincidență sau nu

Capitolul 3

    - Elle! Trezește-te!
   Elle deschise ochii și observase ca era Jane.
  - Se pare că ai febră. Te simți rău?
  - Tata! NU! O sa vin după tine!
Jane se uita la ea neînțelegând ce vrea sa spună.
  - Elle! Ai înnebunit? Ce ai? Tatăl tău nu mai este!
- Hahahaha! Asta doar tu o crezi! Sau...poate asta vrei sa crezi, mama!
Atunci Jane nu a mai stat pe gânduri și îi dăduse o palmă.
- Serios! Tata este captivul unui om, nu știu ce e dar acel om ne da tot felul de semne și aseara a venit în camera... Crede-mă, mama. A
zis ca dacă vreau sa îmi văd tatăl trebuie să plătim pentru ceea ce i-am făcut. Ma crezi nu? Nu știu ce e dar știe absolut ce o sa se întâmple cu noi sau ne controlează , de exemplu...
- Taci! Taci! Sa nu mai aud un cuvânt! Știam ca te-a afectat pierderea tatălui tău dar nici chiar așa! Astăzi mergem la psiholog.
- De ce nu ma crezi?
- Pentru ca ce spui tu nu are sens! Am încheiat discuția! Sa cobori pentru prânz.
Jane nu a mai spus nimic. Elle a rămas pe gânduri. Sunt sigura ca am văzut un bărbat înalt.. Nu i-am văzut fața dar era cineva care îl cunoaste pe tata astfel de ce ar fi spus de el?
  Elle se ridica încet din pat și coborâse. La masă erau toți inclusiv Cedric. Nenorocitul își spuse ea în gând.
  - Hai, ia loc! Spuse Cedric arătând spre scaun.
  Elle merse încet, cu o expresie scârbită pe față deoarece stătea fata în fața cu Cedric. Începuse sa mănânce prânzul pregătit de Jane care era, iar, neașteptat de bun. Elle observă ca Cedric se tot uita la ea și se simțea destul de inconfortabil. Se uita și ea la el crezand ca nu o sa se mai uite la ea însă...
- Elle, te-ai murdărit puțin.
  - Ok.. Spuse ea luând un șervețel.
  - Nu acolo. Răspunse Cedric dând din cap și luându-i șervețelul din mână, se apropie cu el încet de fața ei și o șterge, apoi îi zambise. Gata!
  - Mda.. Puteam sa ma șterg și eu. Aș prefera dacă nu ai mai interveni așa. Cel puțin în legătură cu mine.
- Eu as prefera dacă as interveni, mai ales în legătură cu tine. A răspuns Cedric făcând cu ochiul. Elle se înecase atunci și se ridicase de la masă.
-Elle! Nu ai terminat de mâncat! Întoarce-te!
  - Nu, mersi, mama!
  Daniel pleacă și el.
  - Nu și tu, Daniel! Serios.. Mănâncă și după poți sa..
  Nu mai terminase propoziția deoarece a plecat deja. Îngrijorată Jane își duse mâinile la frunte oftând greu. Cedric, o motivează sau măcar încearcă.
  - Stai liniștită.. Totul o sa fie bine.
  - Nu prea cred asta. Uită-te și tu la ei cum se comportă.
- Lasă-i.. Au nevoie de timp.
  - Dacă spui..
  Cedric era genul ăla de bărbat chipeș, convingător, pe care toate femeile îl voiau și care  are un secret ascuns.
  După câteva momente coboară Elle și se îndreaptă spre ușă.
  - Unde mergi?
  Nici un răspuns.
  - Am întrebat unde mergi, domnișoară?
  - La o prietenă! Pa!
  - Ok...Ai grijă.
  Trantise ușa după ea.
  - Hm.. Are vreun iubit? Adica întreb.. Pentru ca e vârsta..
- Nu, nu are. Nu e genul.
  - Oh, am înțeles. E o fată cuminte. Spune el cu zâmbet pe fata și cu paharul de apa în mână.
   - Să zicem, răspunse sec Jane.
   Nu trecură mult timp și coborâse și Daniel.
  - Unde mergi și tu?
  - La niște prieteni, ma întorc deseară, mama.
  - Nu o sa mergi. De ce nu m-ai întrebat înainte? Cine ți-a dat voie?
  Daniel se uita în jurul său neștiind ce sa spună când dintr-o dată îi veni o idee.
  - Tati? Spuse el uitându-se cu o față inocenta la Cedric.
  - Da, micuțule?
După chipul lui Cedric nu poți sa îți dai seama de sentimentele lui deoarece expresia sa nu s-a schimbat, doar își ridicase sprâncenele.
- Pot sa ies?
  - Desigur, ne vedem deseară!
  - Pai, la revedere!
  Nu mai zise nimic și plecase fericit deoarece el voia să meargă la Elle pentru ca a făcut niște teorii destul de acceptabile. Oricât de mic pare, Daniel este cel mai deștept copil din Dallas, chiar mai deștept decât Elle. Însă când sa iasă pe ușă a observat ca Elle starea în ușă cu ochii înlăcrimați și puteai crede ca o sa explodeze în orice secunda de nervi.
Se uita la el mânios, îl tăia din priviri.
  - Sa te duci naibii! O spuse tare, cu o voce mult mai groase față de a ei și în timp ce trecuse pe lângă el îl împinse atât de tare încât căzu jos.
  - Elle! Stai! Ai înțeles greșit!
  Însă Elle nu se întoarse și pleca în camera ei închizând ușa. Daniel merge după ea și bate în ușă spunându-i insistent ca trebuie sa ii spună ceva important, Elle nu dă nici un semn ca ar vrea sa deschidă ușa. Vine și Jane alături de Cedric.
  - Elle.. O striga Cedric încet. Deschide ușa să discutăm puțin.
  -Tu sa te duci dracului! Țipă Elle dintr-o dată.
  - OK.. Pai atunci o să plecăm. Zise el încruntandu-se. Jane îl luă de mâna și au plecat sa se pregătească pentru birou. Cei doi se vedeau pe coridorul lung ca un cuplu proaspăt căsătorit și îndrăgostiți la nebunie. Însă realitatea este alta. Se observa spatele și bratele bine făcute ale lui Cedric pe care i se vedeau  venele acelea sexy care înnebuneau orice femeie și care ieșeau cel mai mult în evidență. 
    Daniel nu a plecat, ramase jos lângă ușă așteptând ca Elle sa iasă. Așteaptă , așteaptă , așteaptă apoi adoarme.
   După vreo doua ore de dormit se trezește zguduit de Elle.
  - Daniel?
  - În sfaaarsit!
  - Îmi pare rău.. Ii ceru ea scuze însă fără sa se uite la el deoarece încă mai era puțin supărata. Hai în camera.
  - Este în regulă..
  - Ce voiai sa îmi spui? STAI! Înainte de a începe sa vorbești.. De ce naiba i-ai spus așa lui Cedric?
  - Asta încerc sa îți spun! Am făcut niște teorii referitoare la visul tău și la Cedric.
  - Nu a fost un...
  - Vis. Știu asta. Mi-ai spus.
  - Ok.. Spune-mi atunci teoriile tale.
  - Daca ne aude cineva?
  - Nu ne aude nimeni, au plecat.
  - Ești sigura?
  - Da.. Zi!
  - Deci.. Instinctul meu îmi spune ca Cedric are o legătură cu tata.. Nu știu încă de ce dar asta simt. Aseară când tu ai leșinat cine a fost în spatele tău?
  - Nu știu.. Era un bărbat îmbrăcat în negru, niște bocanci cu niște lanțuri,  o pelerina de mătase roșie și o mască care avea un semn pe ea.
  - Hm.. Asta ne îngreunează treaba. Ce semn e...
  - Oh! În sfârșit a deschis prințesa ușa.
  Daniel și Elle tresărise iar carnețelul lui Daniel a căzut.
   - Ce cauți aici? Erai la birou!
  - Cine a zis ca am plecat?
  - În fine, pleacă și data viitoare sa îmi bați la ușă.
  Cedric sta cu mâinile în solduri în fața ușii și se uita fix în ochii ei. Contactele vizuale sunt specialitatea lui. Se apropie încet de ea și o mângâie pe cap apoi ridica carnețelul lui Daniel.
  -Știai ca ești și mai frumoasa când te enervezi? Ma activezi.
  - Poftim? Ce naiba? Ieși afara din camera mea!
  - Stai, stai, nici o graba. Zice el zâmbind și citind în carnețel.
  - Hahha.. Râse el cu vocea aceea specifică, dură bărbaților. Copii, ăsta nu este un scenariu SF. Este realitatea. Gândiți realist. A strâns carnețelul în mână, ii făcuse cu ochiul la Elle apoi a plecat.
  - Elle... E asa de ciudat
  - Elle?
  - Mă gândeam la biletelul cu răvaș. Știi ce scria la sfârșit? "Intenții necurate" Crezi ca se referea la el?
  - Nu știu ce sa zic despre asta, Elle..
Daniel ridica carnetelul de jos și observa paginile arse. În gaura făcută de arsură a rămas o singura pagina pe care scria asta "Este un avertisment, pentru binele vostru desigur. Nu încercați sa va puneți cu mine. Vreți sa știți mai multe despre mine? O sa aflați.. Aveți răbdare, mai ales tu, Elle"
  - CE??!
  - Nu. Nu știu. Nu înțeleg. Răspunse Daniel speriat apoi aruncă carnețelul pe jos.
  - Dacă Cedric ne face toate astea?
  - Nu știu, Daniel. Este suspect dar nu putem sa îl punem direct pe el vinovat. Ar fi ca într-un film thriller foarte clișeic. Ce spui?
  - Și asta este clișeic, Elle, să nu fie el și sa fie altcineva?
- Absolut totul este clișeic în viața dacă tu trăiești totul asemenea celorlalți.