O simplă coincidență sau nu

Capitolul 10

                                                                             

                                                                              Distrugerea lui....

       Distrugerea lui dar si a familiei lui. Daca din cauza acestui conflict cu Jane , aceasta va alege sa se desparta de el, scopul lui Gizeh nu va fi indeplinit. Gizeh vrea sa le distruga pe Jane si Elle , lasandu-l in viata doar pe Daniel. Doreste aceasta razbunare din adolescenta sa. Gizeh a fost un om normal in perioada liceului. Naiva. Indragostita. Inocenta. Indragostita de nimeni altcineva decat Siddanth... Totul a inceput cand Siddanth ii dadea semne ca o place , lucru care nu este adevarat nici în ziua de astazi. Timpul a trecut , iar cu putin timp inainte de Craciun , Siddanth o chemase pe Gizeh la o intalnire, aceasta se bucurase foarte mult avand in vedere ca-l place de un an . Intalnirea aceea a avut drept rezultat o relatie. O relatie falsa. O iubire falsa. O viata distrusa  care va duce la multe alte vieti distruse...
   Cedric se tot plimba prin casă gândindu-se cum sa o împace pe Jane neștiind cum sa acționeze în aceasta situație. Se simte foarte prost, nu vrea să-i facă rău nici ei, nici familiei ei, mai ales ca ține la Elle. Se auzi ușa de la cameră și o zări pe Jane, era pregătită de plecare.
   - Hei.. Mergi undeva?
   Jane nu ii răspunse, își luase geanta, cheile de la mașină și a plecat.
   - A mers la restaurantul ei coreean preferat, asa face când e supărata, o sa se simta mult mai bine când se va întoarce. Stai liniștit.. Cedric.
   Cedric era cu spatele la Elle ascultand ce spune.
  - Cedric?
  -Ah, da, scuze.
  - Ai auzit ce ți-am spus?
  - Da.. Sa speram ca se va simți mai bine..
  - Așa o să fie!
  Se uita în ochii ei și nu-i venea sa creadă ca a putut sa o însele pe mama sa și nu-i vine sa creadă ceea ce va fi nevoit sa facă în viitor.
Totuși, lăsând la o parte gândurile astea, Elle e frumoasă.
  - Cedric? La ce te gândești?
  - Hm..cum sa ii spun ca ma gândesc la ea? Spuse Cedric.
  - Poftim?
  OH.. Nu din nou. Urăsc cand gândesc cu voce tare și nu îmi dau seama. O sa ii zâmbesc și o sa găsesc o scuza.
  - Da, la ea. La mama ta.
  - Ah.. Da, corect. Simplu, îmi spui simplu.
   - Pai, am promis ca o sa va fac micul dejun, haideți sa mănâncam.
  - Ok.
  Nu înțeleg ceva în legătură cu Elle. E asa misterioasă dar comportamentul ei de acum a dat-o de gol. Când am spus ca ma gândesc la ea, a tresărit, oare de ce? O sa fiu mai precaut de acum încolo, e mai bine pentru amândoi.
 

                                                                                              ***

 - Elle, uitasem sa îți spun. Ți-am cumpărat o carte săptămâna trecută dar am uitat sa ți-o dau.
  - Ce drăguț! Mulțumesc.
  - Hm, ciudat.
  - Ce este?
  - Nu esti curioasă despre ce carte este?
  - Ah, da. Despre ce carte e vorba?
  - "La răscruce de vanturi", sper ca nu o ai.
  - III!
   Elle era entuziasmată, fericita după mult timp. Cedric se uita la ea admirând-o, zâmbetul său luminos îi oferea o aură aparte, nu ratează nici șuviță bruneta de par care-i atârnă pe obrazul stâng, fiecare gest pe care-l face contează pentru el.
  - Îmi doresc aceasta carte de ceva timp. Apreciez mult.
  - Nu trebuie să-mi mulțumești. O sa merg sa o aduc acum.
  - Ok.
  Daniel se uita ciudat la sora lui neînțelegand schimbarea aceasta de comportament, Elle de obicei e dură cu oamenii pe care nu ii place, sau cel puțin încearcă dar cu siguranță nu se comportă așa.
  - Aha. Acum îți place Cedric, observ.
  - Daniel.. Iar începi?
   - Nu.. Dar...
   - Poftim, Elle.
  Elle pune mâna pe carte. Era albastră, simpla, pe cotorul cărții era scris numele autoarei cu auriu, era așa minunată.  In  acel moment Elle simti niste sentimente profunde fata de Cedric , nu era sigura ce a determinat-o sa se simta asa dar tot ce stia e ca ura pe care a avut-o pentru el s-a dizolvat complet , de parca nici nu existase... 
     In timp ce se bucura de micul sau cadou , Cedric o privea cu admiratie , entuziasm dar mai ales cu iubire. Da , cu iubire , Cedric a fost impresionat de Elle de cand ii auzise prima data vocea firava la telefon , stiuse ca va avea o legatura stransa cu aceasta fiinta pura si nevinovata.  Iar cand a zarit-o prima data a fost convins ca nu va reusi sa isi ascunda pentru mult timp sentimentele pe care le are , zi de zi se simte sufocat sub aceasta infatisare falsa , cu un comportament si o personalitate la fel de false dar cu o iubire adevarata pentru ,, fiica sa vitrega,, .  Nu stia cum o sa  mai reziste , ii venea in fiecare secunda sa-i spuna Ellei faptul ca nimic din ce e el nu e adevarat , ca el este un simplu adolescent supus unei femei care-si traieste viata doar pentru a obtine razbunare...  Aceste ganduri il tulburau din ce in ce mai mult pe bietul Cedric , iar singura care il ajuta sa-si revina din abisul in care se prabuseste zilnic e Elle.. ii ofera speranta ca tot acest haos se va sfarsi cu un cer senin , zambete , saruturi si imbratisari. 
Între timp, Daniel se uita la Cedric devenind din ce în ce mai suspicios, pana la urma, e un băiat inteligent, capabil sa descifreze ceea ce oamenii gândesc în mai puțin de un minut.
   - Cedric?
   Elle îl auzi pe Daniel, însă Cedric se uita insistent la ea ignorând tot ceea ce se petrece în jurul său.  Nu știa ce sa facă, se simțea stânjenita, asa ca a ales să-i atingă umărul, trezindu-l. La atingerea ei, Cedric tresari ca ars, Elle se retrase brusc și din greșeală a vărsat apa în farfuria sa. 
  - Îmi pare..
  - E în regula Elle, vina mea...
  - Te gândeai... la mama, așa-i?
  - Nu.
  - Poftim?
  De abia acum realizase Cedric ce a spus...
  -Nu ma gândeam la mama, ma gândeam cum să o împac pe mama ta.. Știi tu, e foarte supărata și chiar îmi pare rău, nu am vrut sa o rănesc.
  - Înțeleg... Stai liniștit, o sa fie totul bine între voi.
  - Sper...
  - Cedric, voiam sa te întreb ce planuri ai azi.
  - Scuze, Daniel, nu sunt disponibil astăzi, mâine o sa am mai mult timp, ce doreai sa faci?
   - Ah, înțeleg.. E în regula atunci, nimic important..
  - Tot ce vrei sa faci e important pentru mine, Daniel..
  - Ok, voiam sa jucam un joc drag mie, joc pe care nu l-am jucat de câțiva ani buni.
  Elle tresari, știa despre ce e vorba dar nu se simțea revoltata ca Daniel dorește sa joace împreună cu Cedric un joc pe care obișnuia sa îl joace cu tatăl sau... Și ea se întreba de ce reacționează asa, trebuia sa se enerveze.. Dar nimic..
  - Îți promit Daniel ca mâine o sa jucam! E în regula?
  - Da.
  - Perfect. De abia aștept!
  Se auzise ușa de la intrare și toți  au mers sa observe cine e, nimeni altcineva decât Jane... într-o stare nu tocmai buna cu parul vâlvoi, machiajul întins de la plâns și cu pantofii în mână.
  - Mama?
  Ea nu răspunse, se uitase doar la Cedric în tot acest timp pana când a spus  tare, prea tare.... Atât de tare încât toată galaxia auzise.
  - VREAU SA NE DESPĂRȚIM!