Luna Roșie

~Capitolul 3~

      A acceptat și am sunat-o pe Sharon să îi spun. A fost fericită la primirea veștii și ora pe care am ales-o pentru întâlnire era 18:30.
      Până atunci mi-am făcut de lucru, am scris în jurnal ce s-a mai întâmplat. Aproape că terminasem și jurnalul ăsta, scriu mult, adică tot ce fac. Mama a început, primele 3 erau scrise de ea, cu cuvintele ei, altele 3 erau scrise de ea dar cuvintele erau ale mele, îi dictam eu ce se întâmpla la grădiniță sau acasă când mama era la servici. Numele ei mi se pare foarte frumos, Eliza. Prietenii îi ziceau Eli. Așa, după ce am crescut și am învățat să scriu bine, următoarele 4 jurnale și cele care vor urma, desigur, vor fi scrise cu mâna mea.
      Am mai citit, o carte despre vampiri. Am aflat multe și m-am documentat mai mult. M-am jucat cu Rokie, cățelușa mea și multe alte lucruri.
      Uhuu a venit și Simon împreună cu familia lui. Fiind vară, luna apărea pe la 21-22, dar au venit la 18:30 ca să mai petrec timp cu prietenul meu. Ne-am făcut de lucru, am povestit, i-am spus ce am aflat despre vampiri și nu a fost uimit sau nu a avut o reacție de parcă îl interesa, pur și simplu a tăcut și s-a uitat fix în ochii mei.
     Selina:-S-a întâmplat ceva?
     Simon:-Știu asta. Și nu-i suport. Mi se par niște ființe care n-ar trebui să existe.
     Selina:-Mie mi se par interesanți. Plus că ei nu suferă ca noi, oamenii.
      Simon n-a mai zis nimic, am continuat cu alte activități până ce luna va apărea.
       Vreau să vă spun ce obiceiuri am eu și ce mă obligă părinții să fac, dar nu e neplăcut. Păi, de când m-am născut eu, părinții îmi dădeau un fel de suc, transparent, o dată la 3 zile. Nu mi-au spus nicodată de ce. Ei iau o pastilă, tot la 3 zile și au zis că pastilele pe care le iau ei și sucul pe care îl beau eu sunt același lucruri și au același efect. Același efect pentru ce? Oricum, m-am obișnuit și nu mi-am mai pus întrebări. Acum, că am mai crescut iau și eu pastile. Uof, m-am simțit prost să mă despart de sucul acela, avea un gust bun. Gata Selina, nu te mai comporta ca un copil!
      Hmm, singurul lucru care m-a făcut să sufăr până acum, a fost acela când cei de la prima școală, da, m-am mutat la școala asta în clasa a două. Așa, colegii de atunci, mă urau pentru că eram diferită, adică aveam pielea albă ca laptele și că atunci când mă supăram îmi străluceau ochii. Și într-o zi, au început să râdă toată școala de mine și au început să mă bată..a fost oribil. Încă îi mai țin minte pe cei care erau cei mai răi cu mine, o fată și doi băieți: Meli, Raul și Ash. Oricum sper să nu mă întâlnesc cu ei niciodată. Dar să vă spun ceva, ei nu mă urau că eram diferită, mă urau că semănam cu ei, adică aveam toți pielea foarte albă. Dar ei au fost acceptați de ceilalți copii pentru că erau "mișto" prin faptul că se credeau cei mai buni și că îi băteau aproape pe toți. N-am înțeles cum la 6-7 ani să ai atâta ură în tine. Nu vreau sa-mi imaginez ce vor ajunge când vor fi mai mari.
      Întorcându-ne la prezent. A trecut timpul și s-a făcut 20. Soarele se mai vedea puțin, iar cerul era o combinație superbă din cele patru culori: albastru, mov, portocaliu deschis și roșu. Era minunat. Apoi, ușor, ușor, cerul devenise de culoarea acea, albastru închis spre negru și spre uimirea mea nu era niciun nor și stele se puteau vedea foarte clar. Imediat ce totul era negru complet, Luna Roșie și-a făcut apariția cu încetișorul.

     Selina:-Wow! Tată, ai avut dreptate. Mă bucur că mi-ai spus. Nu voiam să pierd minunea asta.
     Tata:-Mă bucur că îți place. Uite, e chiar foarte rapidă. Să ști că nu o să dureze toată noaptea, ci doar câteva ore, mai precis 2. Deci, nu-ți lua ochii de la ea. O să vezi cum va deveni o lună normală.
      Eram fascinată de ce văd. Adică este de nedescris. Mă bucur că Simon era la fel de uimit ca mine și că nu lua ochii lui albaștri de la această Lună.
      Nici nu am realizat când au trecut 2 ore, pentru că am stat și am urmărit fiecare mișcare și am inspectat luna aceea de nu știu câte ori. Cred că se simțea și jenată să se uite cineva cu așa entuziasm la ea.

      Ușor, ușor, devenise rozalie, era frumos, dar eram tristă că se terminase și spre uimirea mea, Luna care era o dată roșie devenise albă și se micșorase enorm. A fost superb și mă bucur că am văzut acest "spectacol".