Luna Roșie

~Capitolul 9~

Ascultați asta când citiți, o să aibă mai mult efect asupra întâmplărilor.❤

      Merse și vânduse toți cărbunii, era chiar mirat că reușise.
      Deja s-a înnoptat. Totuși mă bucur că am vândut toți cărbunii.
      Când era la poalele muntelui auzi o voce cunoscută care îl ruga să rămână la el în casă. Era domnul Saburo. Era un om în vârstă care știa destul de multe despre locul ăsta.
     Saburo:-Takayuki! Te întorci pe munte? Mai bine rămâi, e prea periculos.
     Takayuki:-Am mirosul dezvoltat, mă descurc.
     Saburo:-Te las să dormi la mine în seara asta. Vino aici.
     Takayuki:-Dar...
     Saburo:-Niciun dar, haide.
      Takayuki a intrat în casă. Și-a lăsat coșul într-un colț și s-a făcut comod, cum îl îndemnase domnul Saburo.
     Saburo:-E bine că ai intrat mai repede, până nu apar vampirii.
      Domnul Saburo i-a oferit o masă lui Takayuki și acesta a mâncat cu poftă.
     Takayuki:-Mulțumesc pentru masă.
      După puțin timp a luat paharul și a băut puțin ceai.
     Takayuki:-Domnule Saburo, cum sunt vampirii?
     Saburo:-În ținutul ăsta, vampirii mereu au devorat sau i-au lăsat fără sânge pe oameni, mai ales după lăsarea nopții. De aceea nu trebuie să umbli bezmetic în timpul ăsta.
      Domnul Saburo a luat o pătură groasă și o pernă pentru ca Takayuki să doarmă comod, era iarnă, deci trebuia să fie bine încălzit. Plus, ei în general dorm pe jos și e mai răcoare, chiar dacă pui un cearceaf sau o pătură.
     Saburo:-Dacă ai terminat de mâncat, culcă-te. Poți pleca mâine în zori acasă.
      După ceva timp în care era o tăcere profundă, băiatul s-a dus la culcare. Locul unde dormea era lângă cel al domnului Saburo. Takayuki a decis să spargă liniștea.
     Takayuki:-Vampirii nu intră în case, nu?
      Bătrânul era în stânga lui și fuma.
     Saburo:-Ba intră.
     Takayuki:-Asta înseamnă că toți oamenii vor fii mâncați sau uciși de vampiri.
      Saburo:-De aceea suntem apărați de vânătorii de vampiri, care îi ucid de când ne știm, dar din păcate au rămas foarte puțini.
      După cuvintele acestea domnul Saburo a închis lumina.
     Saburo:-La somn.
      Nenea Saburo trăiește singur de când și-a pierdut familia. Cred că este trist. Data viitoare o să-mi aduc frații și o să-i spun: "Nu are de ce să-ți fie teamă, vampirii nu există. Toți sunt în siguranță." Dar acum că mă gândesc, bunica îmi zicea același lucru când trăia.
      Apoi a adormit.
      Dimineața următoare s-a îmbrăcat, a luat coșul și a pornit spre casă. Înaite să plece și-a luat rămas bun de la domnul Soburo.
     Saburo:-Ai grijă.
     Takayuki:-Da.
      Băiatul a fugit până când drumul era drept.
      Când fericirea  e distrusă mereu persistă...
      Takayuki a inspirat aerul.
     Takayuki:-...mirosul de sânge!
      Băiatul a fugit spre casa lui. Era speriat și pășea ușor. Era liniște, doar șuieratul vântului se auzea. S-a apropiat de locul din spate a casei, mai exact camera în care erau strânse lemnele. În fața ei l-a văzut pe Yukio, iar Yumi era lângă el. Takayuki era speriat și îndurerat...simțea cum i se înmoaie picioare și cum i se rupe sufletul și ne mai putând să țină în el a țipat din răsputeri. A aruncat coșul din spatele lui și a alergat spre locul unde erau fratele și sora lui.
     Takayuki:-Yukio! Ce s-a întâmplat?! Ce se petrece?!
      A întors capul și s-a înfiorat când a văzut ce era înăuntru. Nu a mai văzut atâta cruzime... Pe partea cealaltă a ușii era...restul familiei lui, toți plini de sânge și cu fețele palide. Mama lor era peste Hanako încercând să o protejeze, Akio era în partea opusă cu o privire îngrozitoare care exprima frica pe care o simțea. Takayuki se ridică de lângă Yukio și se uită mai bine la cadavrele lui Akio, Kiei și a lui Hanako...
     Takayuki:-Mamă...
      Căzu în genunchi și privii speriat. Voia să fie doar un coșmar, dar era...pură realitate.
     Takayuki:-Mamă... Hanako... A-Akio... Yukio... Yu-Yumi...
      Îi atinse pe toți, singurul care era încă cald era Yukio. Îl luă în spate și porni spre sat.
      Dacă îl duc la un medic, l-aș putea salva. Cum de s-a întâmplat asta? A atacat un urs? Un urs care nu a reușit să hiberneze?
      Plângea și respira greu. Ningea și, cu Yukio în spate îi era greu să meargă. Încerca să se grăbească, dar mai aluneca.
      Nu pot respira! Aerul e așa rece! Mă dor plămânii. Mergi înainte! Mișcă-ți picioarele mai repede! Încă mai e drum până în satsat. Grăbește-te! Nu te las să mori! O să te salvez orice ar fi! Yukio, nu muri! Nu lângă mine! Jur că fratele tău te va salva orice ar fi!

Sper că va plăcut. Spre uimirea mea capitolul 9 a apărut mai repede și nu cred că pot spune asta și despre următorul, pentru că am școală și nu am atât de mult timp. În orice caz, dacă aveti idei despre ce credeți că se va întâmpla îmi puteți spune. Paa prieteni ❤💞