~Capitolul 10~

7 1 0
                                    

      Mergea rapid dar cu grijă. Încet, Yukio a ridicat capul de pe umărul fratelui său, Takayuki. Ochii îi avea dați peste cap. Scotea niște sunete înfiorătoare. Venele ieșeau foarte tare în evidență iar fratele mai mare a scos un țipăt atât de puternic încât toată pădurea a răsunat și s-a zbuciumat. Takayuki, încercând să-l țină sub control nu mai era atent la drum și cu mișcările bruște ale băiatului au reușit să cadă în mica prăpastie de lângă drum. A căzut pe spate, șocat.
      M-a salvat zăpada. Dar tot din cauza ei am și alunecat.
      S-a ridicat și disperat îl căuta pe Yukio care era de nevăzut. Până când, silueta subțire și înaltă a fratelui său se face văzută lângă un copac. Stătea în picioare dar nu părea conștient, privirea îi era în pământ iar picioarele îi tremurau.
     Takayuki:-Yukio, ești bine? Nu e nevoie să mergi, te car eu.
       S-a ridicat în picioare și a alergat spre băiatul din fața sa.
     Takayuki:-Yukio!
      Fratele mai mare și-a ridicat privirea. Ochii îi reveniseră dar se înroșiseră, era încă nervos și se vedea asta pe fața lui plină de venele sale care păreau că mai au puțin și explodează. A sărit pe Takayuki, a vrut să-l muște. A atacat fără să gândească. Băiatul a scos un cuțit de lemn și i la băgat în gură în așa fel încât să nu poate ajunge la el.
      E...un vampir! Tocmai mi-am amintit ce mi-a spus nenea Saburo. Yukio e un vampir ucigaș și dușmanul oamenilor? Nu! Nu poate, el s-a născut om. Nici nu mai are mirosul lui. Nu e el de vină! Zăcea ca și cum o proteja pe Yumi și nu avea sânge la gură sau pe mâini. Și mai era ceva... Mai era un miros!
      Dintr-o dată, spatele lui Yukio părea să se rupă în două. În bluza pe care o purta s-au făcut două găuri...i-au apărut..aripile și părea să si crească în mărime.
      Devine tot mai puternic. În timp ce dormeam fără griji în casa lui Saburo ei au fost uciși cu brutalitate! Știu că a durut. Ați suferit, nu? Îmi pare rău că nu v-am putut salva.
      Lui Takayuki îi dădeau lacrimile.
      Măcar o să-l salvez pe Yukio. Dar e prea puternic ca să-l împing!
     Takayuki:-Rezistă Yukio! Nu renunța! Trebuie să reziști! Nu te transforma în vampir. Fii tare! Rezistă!
      Două picături micuțe au căzut pe obrajii roșii și înghețați ai lui Takayuki. Yukio suferea, îl durea, părea controlat de cineva..se simțea în alt corp. De nicăieri apare o creatură care îl ia pe fratele cel mare și zboară cu el în depărtare. Takayuki, cu lacrimi în ochi i-a strigat numele singurei rude care îi rămăsese dar acesta nu a primit nici-un răspuns înapoi.~•~
      De atunci el trăiește singur în pădure, supraviețuind ca un animal. Stătea la umbra unui copac în timpul verii și scria în micul lui jurnal care l-a păstrat de atâta timp. Se simțea singur și distrus în fiecare seară.
      Pădurea era împărțită în 4 părți care aparțineau câte unui clan:
  -Clanul Sângelui. Vampirii, mai exact. Este cel mai puternic și numeros având peste 100 de războinici. Nu aveau sclavi în așa fel încât toți își îngrijesc camerele și pe ei înșiși. Nu sunt deloc prietenoși, se ceartă des și sunt epuizați din cauza noului rege care îi pune la muncă și nu îi lasă să se odihnească timp de 3 zile și pentru a-și reveni le dă la dispoziție doar o zi și o noapte.
  -Clanul Mărilor, sirenele. Este un clan curajos dar în același timp slab în tehnica atacurilor. Nimeni nu-și permite să se pună cu ele, din cauza cântecului lor, numit "Cântecul morții" din cauză că atunci când îl auzi începe să ți se încordeze mușchii, să ții se dea ochii peste cap și să ții se rupă oasele singure.
  -Clanul Vântului, conține îngerii negri. Cele mai puternice ființe din pădure dar cu o minte vulnerabilă. De ce negri? Păi, putea să existe ceva bun în pădurea asta? Au aripi uriașe, coarnele le ieșeau din creștet și străluceau când aceștia își regenerau puterile.
 -Clanul Umbrelor. Este cel mai mic clan, având doar 5 membri. I se mai spunea "Clanul Unicornilor Negri" deoarece erau negri și cornul lor era o culoare închisă, dar avea puteri miraculoase: vindeca răni, dădea viață.




AM REVENIT CU UN NOU CAPITOL! Îmi pare rău că a durat atât, dar sper să mă intelegeti..am trecut și printr-o perioadă mai grea. Ly 💖💖

Luna RoșieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum