Dincolo de aparente

Capitolul 1

O noua zi. Inca o zi in care trebuie sa par ca sunt bine. Inca o zi cu aceeasi rutina..

Ma trezesc dintru-un cosmar, chiar inainte ca alarma sa sune.Trebuie sa merg la scoala. Ca de obicei ma grabesc la baie, ma imbrac, imi iau pachetul cu mancare si

ies din casa. Afara, ma asteapta ca de obicei prietenul meu cel mai bun,David. Ne stim de cand eram mici,practic am crescut impreuna. E genul de baiat pe care

orice fata l-ar vrea. Ochi caprui intensi in care te pierzi intr-un moment, par brunet usor nearanjat, inalt,sportiv si cu simtul umorului.Mergem tacuti cateva

strazi,niciunul scotand vreo vorba..pana intr-un moment in care se aude un strigat.

-Aveti grija!!! Striga cineva. Ma uit numai decat in spate si vad o masina care se indreapta spre noi neavand sa opreasca. In acel moment David ma prinde de

mana si amandoi cadem pe gazonul ud si plin de noroi al noii familii care s-a mutat.

-Bun, spun eu. Nu e de ajuns ca intarziu dar era sa si mor! Minunat,sunt plina de noroi..

-Hai ca a fost amuzant, spune David razand spre mine. O mica aventura precum era odata. Mai tii minte?

-Nu este amuzant,David.Acum suntem adolescenti,suntem in ultimul an la liceu si avem o gramada de responsabilitati.

-Poti sa nu mai fii atat de inganfata intotdeauna? Inainte erai mai amuzanta, plina de viata si cu simtul umorului..Acum?Acum daca ma intrebi esti..inversul

a tot ce am spus. Nu te mai recunosc,serios..

-Era sa murim! Ai vrea sa sarbatoresc?

-Nu. As vrea sa fii cea mai buna prietana a mea cu care am crescut, nu cea care esti acum.

-Nu pot,eu..Dar nu reusesc sa spun tot ce voiam fiindca el deja plecase. Imi dau seama ca viata mea o ia razna. Am inceput sa imi pierd toti prietenii pe rand,

si cel mai rau e ca simt ca e cel mai bine pentru ei..dar cu toate astea, nu as vrea sa-l pierd pe el. Imi iau telefonul din geanta si formez numarul lui David, dar

imi ocupat, asa ca ii las un mesal vocal. "Buna. Voiam doar sa iti spun ca imi pare rau pentru mai devreme. Am putea sa ne intalnim in pauza mare sa vorbim,te rog?"

Astept sa primesc un raspuns de la el dar fara vreun rezultat. Ajung la liceul si intru in clasa,cu 2 minute inainte sa se sune. Ma asez in banca si astept sa se sune.

Pe parcusul orei imi tot verific telefonul sa vad daca mi-a raspuns David,voiam neaparat sa vorbesc cu el,dar dintr-un moment de neatentie imi cazuse telefonul fix

cand profesorul trecuse pe langa banca mea.

-Parca am spus ca fara telefon la ora mea! Spuse profesorul pe un ton usor nervos. Te rog sa te ridici in picioare si sa imi zici lectia pe care ai avut-o

pentru azi.

- Aa..Perfect, imi spun in gandul meu. Cea mai minunata zi. Imi cer scuze, domn' profesor, nu o sa se mai intample.

-Pentru azi ai un 3, i-a loc si sa nu se mai intample. Ies din clasa nervoasa si ma indrept spre terenul de fotbal pentru a vorbi cu David. Il vad. Statea pe

banca impreuna cu o fata. Ma indrept spre ei repetand in cap ce sa-i spun. Nu-mi vine sa cred. E ea..Persoana care mi-a facut 3 ani de liceul ce-i mai groazici. Incerc

sa o ignor si sa-l iau putin pe David undeva linistit sa pot vorbi cu el, dar scorpia isi deschise deja gura.

-Buna, Ana! Mi-a fost dor sa te vad.

- Buna si tie, ii spun eu. Da, ce sa zic, nu mai puteai de dorul meu!

-Voi doua va cunoasteti? Intreaba David.

-Nu, spun eu nervoasa,

-Cum nu ne cunoastem? Eu cu Ana am fost colege 3 ani la liceul la care a fost prima data. Nu ti-a spus?

-Te rog sa nu incepi, o intrerup numai decat.Nu-l baga pe el in asta!

-Ooo,micuta barbie nu ti-a spus deci. E placerea mea sa-ti povestesc despre asa zisa ta cea mai buna prietena.

-Ce sa imi zici despre ea? Intreba David.

-Iti spun acasa. Hai te rog sa mergem!

-Ne vedem maine dragilor, spor la povestit, spune Kaira.