Capitolul 4

485 15 1
                                    


        "Totul abia a inceput, nu te bucura", citesc mesajul imediat dupa ce m-am trezit. Am decis sa ignor toate mesajele pe care le primesc de la necunoscuti si sa ma bucur ca am incheiat povestea cu

Mark. David plecase inainte ca eu sa ma trezesc. M-am simtit mai usurata sa stiu ca a fost langa mine. I-am lasat un mesaj in care i-am cerut sa ne vedem la cafeneaua de langa liceu dupa scoala. Azi

ma duce mama la scoala, timp mama-fiica. Dupa ce tatal meu a plecat din viata noastra, acum cativa ani, fara sa dea un semn, mama s-a concentrat pe cresterea mea si pe munca. Mereu e plecata

la lucru de dimineata pana seara, iar cand se iveste putin liber, incearca sa mi-l ofere mie.

-Nu am niciun chef de scoala, mama, spun eu cu o fata trista gandindu-ma ca ma va lasa sa stau acasa.

-Poftim banii de buzunar si fugi la masina ca intarziem iar, spuse ea. Am avut de la cine mosteni intarzielile in fiecare dimineata. Pe drum mama imi povestise despre copilaria ei, despre cat de

mult se ruga de bunica sa o lese acasa, dar in zadar. Privind-o am inteles ca tot timpul acesta, toate noptile nedormite, s-a sacrificat pentru mine.

-L-am vazut dimineata pe David iesind din camera ta, ai ceva sa-mi marturisesti? spuse ea razand.

-Nuuu, mama. L-am rugat sa stea cu mine si dupa a plecat, nimic mai mult.

-Scumpo, eu nu cred ca un baiat si-ar petrece atat de mult timp cu o fata fara sa simta ceva pentru ea. L-am vazut cum se uita la tine, e indragostit.

-David? Nu mama, el e indragostit de o fata de un an si inca nu a avut curajul sa se bage in seama cu ea.

-Scumpo, asculta-ma, am cunoscut fel si fel de barbati, stiu cand unul e indragostit si cand te vede ca pe o prietena. Nu e nimic rau in asta, nu noi alegem de cine ne indragostim.

-Mi-ar fi spus daca m-ar placea, spun eu pe un ton sigur.

-Esti prietena lui cea mai buna de la gradinita, Ana. Ar risca sa te piarda? Tu ai risca sa-l pierzi?

-Nu...spun eu incet. Ma dau jos din masina, ii fac mamei cu mana si ma indrept spre liceu. In minte aud repetand cuvintele mamei,oare e posibil? David ma place? Pierduta in gandurile mele

ma impiedic de treapta de la intrare in liceu, dar cineva ma prinde. Ma trezesc la pieptul cuiva cu mainile lui in jurul meu. Imi rdic privirea si il vad pe Mark. Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare.

Il simteam cum respira si cum privirea se coboara spre mine.

- Ăm, multumesc ca m-ai prins, ii spun eu privindu-l. Un zambet ii rasare pe fata.

- Tot la fel de impiedicata ai ramas, spuse el zambind.

-Si tu tot ma prinzi, de fiecare data. Ce tot fac? Imi spun in gand. Ar trebui sa-l indepartez de mine, dar in schimb ma apropiu eu de el. Asta-i buna.

-Pai, cineva trebuie sa aiba grijab de tine, se vede ca inca nu poti. Il lovesc usor in umar si ma indepartez de el.

-Ha ha. De ce ai venit aici?

-Voiam sa vorbesc cu tine. Ieri ai plecat fara ca macar sa ma asculti. Eu te-am ascultat, acum vreau ca si tu sa o faci, iar pe urma, daca decizi ca vrei sa te las in pace, o voi face. Ne vedem la locul

nostru la 8, te rog?

-O sa vin..Am ascultat ce avea de zis Kaira, dar pe el nu l-am ascultat. Merita sa-i acord o sansa sa-l ascult ce are de zis.

-Multumesc, ne vedem la 8, spuse el in timp ce se aplecase spre mine si ma saruta pe frunte. Il privesc cum se indeparteaza si simt din fiorii pe care mi provoaca. Mi-a fost atat de dor de el. Ziua

a trecut ca de obicei, plictisitoare, grea si urata. Ma indrept spre cafenea sa ma intalnesc cu David. El ajunse deja acolo, Ma asez langa el si il sarut pe obbraz.

-Buna, ce faci? Il intreb eu cu zambetul pe buze.

- Te asteptam, dar am uitat ca tu intarzii de fiecare data, spuse el razand.

-Nu am intarziat atat de mult de data asta.

-Ai dreptate. Ce faci weekwnd-ul acesta?

- Stau doar, ca de obicei. De ce?

-Imi faci onoarea de a veni la o petrecere cu mine? spuse el razand si prostindu-se.

-Pai acum, ce sa fac cu tine? Daca m-ai intrebat atat de frumos, am onoarea de a merge cu tine la petrecere, raspund eu zambind. Nu am fost de mult timp atat de bine, stie mereu cum sa ma

faca sa zambesc. Am petrecut impreuna un timp, in care ne-am prostit, am ras, am povestit si ne-am facut poze retardate. Ma indrept spre lac, nu mai trec pe acasa fiindca nu o sa ajung la timp

sa ma vad cu Mark asa cum i-am spus. Ajunsa acolo il zaresc pe banca cu un trandafir in mana asteptandu-ma. Oare ce s-a intamplat cu el de face toate chestiile astea dragute? Ma asez langa el

si privesc spre lac.

-Ador apusul de soare si privelistea aceasta. Veneam de multe ori aici singura, privindu-l. Imi amintea de tine, de momentele pe care le-am petrecut aici, ii spun eu zambind cu nostalgie.

el ramane tacut, privindu-ma. Voia sa imi spuna ceva, dar nu isi gasea cuvintele. Ma cuprinde de talie si ma trage spre el, inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare, ma priveste in ochi s simt

ca ma pierd, fiorii incep sa ma cuprinda si fluturasii incep sa apara. Se apropie incet spre mine si ma saruta apasat pe buze. Nu incerc sa-l opresc..


         -Ana..vreau sa-ti spun ca imi pare rau pentru tot. Eu...

Dincolo de aparenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum