Dincolo de aparente

Capitolul 3

              - Buna Mark!

-Nu ma asteptam sa primesc un mesaj de la tine dupa tot ce s-a intamplat,spuse el.

- Vreau sa vorbim, Mark, te rog lasa-ma sa termin tot ce am de spus..pentru asta am venit. Nu stiu cum sa incep, crede-ma. Locul acesta imi da atata fior si imi trezeste atatea amintiri pe care

doresc sa le dau uitarii. Aici am impartasit primele sentimente, cel putin eu, aici am avut parte de cele mai multe zambete si plansete, aici ma simteam langa tine de fiecare data cand nu erai langa

mine, aici m-am simtit iubita si implinita. Nu stiu daca si tu asta simti cand vi in acest loc, locul nostru sau e doar un simplu loc pentru tine. Te-am iubit in exces, ti-am oferit tot ce aveam mai bun si

ti-am dus dorul cum nu am dus nimanui, si tu? Tu ai sters pe jos cu toate sentimentele mele, timp de 2 ani..Stateam in pat strangand perna in brate in timp ce lacrimile imi curgeau siroaie doar

gandindu-ma la tot ce mi-ai facut. Ma invinovateam pentru tot ce s-a intamplat, m-am simtit un nimeni si ma gandeam de ce nu sunt suficient de buna pentru tine, de ce m-ai facut sa nu mai cred

in iubire, fiindca acum, cuvantul "iubire",pentru mine e doar un simplu cuvant care nu semnifica nimic.Am trecut prin cele mai urate momente din viata mea, singura! Am promis ca las totul in urma..

Si tu ce faci acum? De ce ai aparut tu si Kaira in viata mea dupa tot ce ati facut? De ce nu ma lasati sa fiu fericita? incerc sa spun ultimile cuvinte cu lacrimi in ochi. El nu spune nimic, isi lasa capul in

jos pentru cateva secunde, iar in momente secunde ma trezesc la el in brate. Stau cu capul in pieptul lui si plang linistita. Nu imi spune sa nu o mai fac, mana lui urca usor spre fata mea, ma cuprinde usor

de obraji si se uita trist in ochii mei. Ii aud vocea tremuranda spunand "Imi pare rau, nu voiam sa te ranesc". Dar ce sa mai cred? Niciodata nu m-am gandit ca asa va fi momentul,nu stiu ce sa-i spun.

As vrea doar sa-l strang in brate si sa-i spun cat de dor mi-a fost de imbratisarile lui, dar nu o pot face..trebuie sa plec,sa-l las in urma si sa nu mai cred nimic din ce spune..nu se poate repeta din nou,imi

spun eu in gand.

-Lasa-ma sa fiu fericita,te rog..ii spun eu cu lacrimi in ochi departandu-ma de el.

-Stai, te rog! Imi pare atat de rau,vreau doar sa ma asculti. Il aud strigand in urma mea, dar nu ma intorc, continui sa merg cu inima franta si cu lacrimile care imi aluneca pe obraji neavand

sa se opreasca. Mereu l-am iubit,in ciuda a tot ce s-a intamplat iar acest moment pe care l-am avut cu el mi-a distrus din nou inima. Ajung in sfarsit acasa si ma trantesc in patul meu cu care am

impartasit toate sentimentele mele. Acum urmeaza inca unul..oare nu s-a saturat? Ma imbrac in pijamaua mea roza, deschid geamul si ma pun in pat. Nu am mai vorbit cu David de la scoala, nu

i-am mai trimis mesajul cu toata povestea si asta il va supara. Imi iau telefonul de pe noptiera si ii dau un mesaj "Buna, ce faci? Am fost putin ocupata si nu am reusit sa vorbim. Am nevoie de tine..".

Dupa cateva minute primesc un mesaj de la el "Ajung imediat de la tine". Acum m-am hotarat sa-i spun povestea, poate nu voi reusi pe toata,dar o sa-i spun cat pot.

Usa de la camera se deschide si el isi face prezenta cu o ciocolata calda si jeleuri, stie ca nu sunt bine si vrea sa ma inveseleasca, face asta de multi ani. Se aseaza langa mine in pat si ma imbratiseaza..

-Spune-mi ce te framanta, spunse el privindu-ma.

-Vreau sa iti spun povestea despre care vorbea Kaira,poate nu reusesc sa o spun acum pe toata, dar vreau sa ma asculti. Totul a inceput cand eram clasa a 9-a, la fosta mea scoala. Kaira

era prietena mea cea mai buna, sau asa credeam. Eram indragostita de un baiat pana peste cap, cam de un an iar el, nu stia nici macar ca exist. Nu voiam sa vorbesc cu Kaira despre asta, fiindca aveam

o prietenie toxica. Ea vorbea cu baiatul respectiv, erau impreuna, eu nu stiam. Intr-o zi am chemat-o la mine sa ne uitam la un film, imi uitasem jurnalul deschis pe birou,nu mi-am amintit de el.. in

momentul in care am mers sa aduc popcorn ea a s-a uitat prin jurnal, de unde a aflat ca imi placea de baiatul respectiv, dar nu imi spusese nimic. Seara a trecut ok, barfeam, cantam, dansam si ne

prosteam. Cand am ajuns la scoala, in a doua zi primeam mesaje de la un numar, nu voia sa imi spuna cine e. Am vorbit un timp asa, fara sa stiu cine e pana ce a spus sa ne vedem la lac dupa ore. Am

mers mers hotarata sa aflu cine e. Acolo statea el, baiatul de care imi placea. Am inceput sa vorbim dupa acea "intalnire"..vorbeam ore in sir,ieseam pana am ajuns sa formam un cuplu. Am petrecut

2 ani alaturi de el, ca pe urma sa aflu ca totul a fost o minciuna, o simpla joaca care s-a extins 2 ani, David, spun eu plangand. Am trecut prin cele mai urate momente din viata mea, nu am avut

curajul de a impartasi cu cineva prin tot ce am trecut. Asta nu a fost tot, Kaira a planuit tot iar el a acceptat. Am aflat ca ei aveau o relatie si voia sa imi dea o lectie, iar asta nu a fost tot. Nu s-a oprit

aici..abia mai puteam vorbi de suspine.

-Totul e bine acum, nu mai plange..spuse David la randul lui cu lacrimi in ochi. Nu suport sa te vad asa, nu meriti asta. De ce nu mi-ai spus?

-David, nu e tot...spun eu strandu-i tricoul in pumn.

- Imi zici restul dupa ce te vei linisti, bine? Pentru acum e destul. Hai, pune-te sa dormi..iti promit ca totul va fi bine, continua el sa imi spuna.

-Stai cu mine in seara asta, te rog?

-Stau cat e nevoie, spuse strangandu-ma in brate. Nu e prima data cand dormim impreuna, mereu o facem cand unul nu se simte bine. Stinge lumina si se pune langa mine,incepe sa imi

spuna in soapta amintirile cu noi, facandu-ma sa zambesc pana am adormit. Nu stiam ce ma asteapta a doua zi. Pe ecranul telefonului meu apare un mesaj de la un numar necunoscut

"Totul abia acum a inceput, nu te..."