Dincolo de aparente

Capitol 8

              Ma plimbam pe peronul garii imbracata intr-o rochie roz de vara, desi era mijlocul toamnei. Priveam frunzele copacilor care cadeau lin pe pamant si paserelele care zburau in stoluri spre tarile

calde. Mereu cand le privesc imi aduc aminte de povestile pe care mi le spunea bunicu despre ele cand eram mica, momentele dintre bunic si nepoata, DOAMNE, ce fericita eram atunci si entuziasmata

sa aud cate o poveste de-a bunicului. Eram un copil nerabdator. Imi facea paine cu dulceata si ma asezam afara langa el privind amandoi cerul si zambind la fiecare poveste si amintire de-a lui.

Imi e atat de dor de copilarie, de bunici. Mereu primeam cate o poveste, mai ales inainte de culcare cand ma ghemuiam in bratele bunicii si imi soptea la ureche povestea Scufitei rosii, a celor 3 purcelusi,

a caprei cu 3 iezi, a fata mosului si a fata babei, toate povestile posibile, pana adormeam. Acum, totul e gri.Acum nu mai imi spune nimeni povesti, am crescut.. Ma plimb nostalgica ore in sir si scriu.

Ma gandesc la David, la ce imi spusese.Acum ne vedem pe ascuns, asta sa nu strice "planul"..Nu mai zic de Mark..devenise misterios, nu mai era tipul amuzant, ingrijorat si indragostit, asa ca am decis

sa stau departe de el incercand sa scap de orice problema care ar putea aparea. Voiam sa fiu singura, recunosc. Voiam sa uit de toate problemele pentru o zi si sa traiesc o zi fara ele, o zi fara probleme,

oare e posibil? Ma gandeam sa merg pe lac cu barca sau sa merg la carnaval, dar am nevoie de cineva cu care sa imi impartasesc aceste mici dorinte, sa spun asa. Imi scot telefonul din geanta si formez

numarul lui David. Voiam sa ies cu el, nu imi mai pasa de plan. "Am nevoiie de tine.." ii spun la telefon. Nu trecuse mult timp si venise pe peronul garii speriat.

-Ce s-a intamplat? Ai patit ceva? spuse el cu o voce ingrijorata. Nu ma puteam abtine sa nu rad. Ce este asa amuzant?

-Nu am nicio problema, spun eu razand. Aveam nevoie sa vii aici fiindca nu ma vei putea refuza asa, spun eu amuzata.

-Ce sa refuz? Ce ai de gand, Ana?

-Ce zici de o plimbare pe lac sau de un carnaval? spun eu cu buza tremuranda si ochii mari, sa fiu sigura ca nu ma refuza.

- Nu fata asta, te rog...

-Te roggg, spun cu vocea tremuranda.

-Offf, poate mi-ar prinde bine o plimare pe lac. Spuse el ganditor.

-Pai asta ziceam si eu, te cunosc, spunandu-i la ureche. Ma ineepartez de el si ma indrept spre lac. El vine incet in urma mea nescapandu-ma din ochi.

-Sunt in siguranta. Nu trebuie sa fii tot cu ochii pe mine, ii spun eu amuzata..

-Nu eram cu ochii pe tine, spuse el amuzat.

-Nu? Ma opresc brusc in fata lui privindu-l in ochi. Ne aflam pe marginea lacului la barca noastra. Privirea lui coboara spre mine iar mainile lui cuprinzandu-mi usor talia. Ii vedeam sclipirea

din ochi si ii simteam bataile inimii. Ma apropiu mai tare de el si il sarut apasat pe obraz strangandu-l in brate. Hai sa mergeam, ii spun eu. Ma urc in banca, el impinse putin barca si pe urma se

urcase si el. Ne-am indepartat de mal si priveam lacul in care se reflecta apusul soarelui. Luasem din cabana care se afla la cativa metri de lac 2 paturi, suc si ceva de mancare. Inca un moment de neuitat

cu el, si e atat de fericit. Il priveam si simteam o atractie fata de el diferita de ce simteam inainte. Simteam ca am trecut de zona prieteniei, si mai mult de atat, simteam ca si el simte la fel.

-Cat mai trebuie sa ne ascundem? Il intreb eu dintr-o data.

-Cat e nevoie. Vreau sa te protejez si sa am grija de tine. Trebuie sa aflu ce are de gand sa faca si sa impiedic asta. Nu vreau sa patesti ceva si pentru asta sunt pregatit sa ne ascundem si o viata

daca este necesar, spuse el privin lacul. Nu ma privea, era trist si speriat, se simtea din vocea lui. Ma apropiu incet de el si il strang cu toata puterea mea in brate. Ma cuprinseze de talie si ma tragea

tot mai aproape de el. Stateam cu spatele la pieptul lui, cu mainile lui pe talia mea si cu patura pe noi. Afara se racise si ne gandeam sa ne intoarcem spre mal. M-am ridiat de jos si m-am intors sa-l

privesc si sa-i multumesc de aceasta seara, cand mainile lui imi cuprindeau obrajii si buzele lui se lipeau de a mele. Nu stiam ce sa fac, ce sa-i spun sau daca sa ma impotrivesc..Dar sa recunosc, imi

placea al naibii de mult. Mi-am pus mana in jurul gatului lui iar cealalta la el pe piept, mana lui ajunsele pe spatele meu. Urca si coborea incet, ceea ce imi provoca fluturasi in stomac si mii de fiori.

Nu ajunsesem nici bine la mal si eram lipita de el, incolacita in jurul soldurilor lui. Mana lui imi facea cerculete usoare pe gat, saruturile lui au coborat usor spre gat iar rochita mea cadea cate un pic

de pe mine. Imi doream atat de mult ca ceea ce se intampla sa nu se termine.

-Imi doresc asta de atat de mult timp, imi soptea la ureche. Eram intinsa pe patura, el peste mine si privindu-ne. Imi pare rau, dar nu ma pot abtine imi soptise din nou la ureche. Imi strecor

mana in parul lui si cealalta sub tricou si incep sa-l mangai. Il sarutam pe gat si in momentul respectiv imi dadusem seama ca el in tot acest timp era indragostit de mine. Te iubesc, imi soptise

la ureche, de data asta strangandu-ma in brate mai puternic.