Dincolo de aparente

Capitolul 7

                       - Cine esti tu? striga David iritat la el.

- Ti-am spus sa ii dai drumul! spuse Mark nervos, dar David nu parea impresionat, dimpotriva ma strangea tot mai tare de incheietura.

-Vezi ce faci? Imi zise la ureche David, mai bine ii zici sa plece acum pana nu vei regreta, iar tu ramai cu mine, vorbim, alea alea, spuse el cu o voce si privire batjocoritoare. Nu vreau ca

Mark sa pateasca ceva din vina mea, il cunosc pe David, stiu de ce este in stare si nu vreau sa-l provoc.

-Mark! Sunt bine, nu iti face griji. Te rog du-te acasa, ma descurc! Spun eu. In momentul acela David imi elibera mana, parand convingator.

-Ai auzit ce a spus. Pleaca! Se repezi David sa spuna.

-Sunt inregula, crede-ma..iti scriu acasa, bine Mark? Ma apropiu de el si il iau in brate, fiind convingatoare.

-Ai grija de tine, imi sopti el la ureche. Daca s intampla ceva da-mi mesaj si vin cat de repede pot. Bine?

-Bine..acum du-te. Il privesc departandu-se si ma simt usurata, dar in acelasi timp il simt pe David apropiindu-se de mine cu pasi lenti. Imi intorc privirea catre el si fiorii incep sa ma cuprinda,

Ma privea in felul in care ma privea Mark acum ceva timp. Privirea de care imi era cel mai frica. Simteam ca ceva se va intampla din nou, povestea se va repeta, doar ca cu David, nu cu Mark.

David venea spre mine mentinand privirea asupra mea, simtind ca imi e frica, iar eu mergand cate un pas in spate, dar ghinion, m-am oprit cu spatele intr-un zid. Mana lui imi cuprindea soldul in

timp ce cealalta ma tragea spre el. Mana lui coborea si urca usor pe spatele meu in timp ce se apropia din ce in ce mai mult de mine. Incerc sa-l imping, dar nu reusesc. Nu am putere pe langa el.

Privirile noastre se intalnesc. In momentul respectiv am sarit la el in brate, strangadu-l cat de tare puteam soptindu-i la ureche amintiri cu noi si rugandu-l sa ma lese in pace.

-Chiar asa prost ma crezi? Raspunse el intr-un final, lasandu-si mainile in jos. Oricat de suparat sunt pe tine, nu ti-as face niciodata rau. Voiam sa vad daca ma crezi in stare, daca vei ceda

asa cum a spus Kaira, dar nu a fost asa. Isi lasa privirea in jos si se indeparteaza de mine.

- E totul bine, David? S-a intamplat ceva?

-Trebuia sa am incredere in tine, mai bine spus, nu trebuia sa ma indoiesc de tine. Asta ma face cel mai rau prieten din lume. Mi-am dat seama ca am gresit, dar nu gandeam limpede

in momentul in Kaira mi-a spus ca i-ai facut rau. Facea ca totul sa para real, si pe moment am ccrezut, dar pe parcurs, in timp ce nu ne vorbeam, privindu-te cat de inocenta, mi-am dat seama

ca nu ai face nimanui nimic. Spuse el privind in jos. In fiecare seara am trecut prin fata casei tale, voiam sa intru sa vorbim, dar imi era mult prea rusine. Imi pare rau...Il strang in brate si ii spun

cat de dor mi-a fost de el si cat de mult il iubesc. Amandoi am inceput sa plangem ca doi copilasi mici cateva minute in sir.

-Am sa-ti povestesc tot, iti promit, ii spun el strangandu-l in brate.

-Trebuie sa ne prefecam certati,spuse David. Kaira nu trebuie sa stie ca ne-am impacat. Vrea sa "ne razbunam" pe tine si vreau sa creada ca sunt de partea ei. Dar, nu vreau sa te ranesc,

Ana..nu stiu cum sa iti spun ca sa nu te ranesc..

-Ce sa-mi spui?

- O sa-ti spun la momentul potrivit. Pana atunci o sa am grija de tine, nu o sa las sa-ti faca nimeni rau, dar asculta-ma, nu iesi cu nimeni, iar daca iesi scrie-mi unde mergi si cu tine, te rog

. Ai incredere in mine..spuse el hotarat.

-Despre ce vorbesti? Il intreb eu nedumerita.

-Ai incredere in mine, doar. Daca iti spun acum Kaira isi va da seama. Nu spune nimanui despre ce am vorbit, da?

-Bine, promit. Eu trebuie sa ma intorc acasa. Cred ca mama e ingrijorita.

-Ai grija de tine! Spuse David in timp ce ma imbratisaze. Ma indepartez de el si ma indrept spre casa. Sunt fericita ca mi-am recapatat cel mai bun prieten dar sunt ingrijorata de ce a zis.

Merg incet privindu-mi pasi cand aud in spatele meu o voce care ma striga.

-Ana! E totul bine? Ma intreaba Mark.

-Buna! Da. Totul e bine, spun eu zambind.

-Ce s-a intamplat? Ce a vrut David? Am ramas surprinsa. De unde stie cum il cheama? Nu vorbisem niciodata despre el.

-Nu s-a intamplat nimic. Voia doar sa ma sperie, ii spun eu confuza.

- Ti-a spus ceva? Intreaba el.

-Nu..ce sa imi spuna? Ce sunt cu intrebarile astea, Mark?

-Nimic, imi pare rau. Nu e nimic. Il privesc in continuare, nu ma privea in timp ce vorbea. Era el si gandurile lui, iar eu nu mai existam langa el in momentul respectiv.

-Esti bine? Il intreb eu ingrijorata.

-Da, sunt bine. Eu trebuie sa plec, voiam sa ma asigur ca esti bine, spuse el. Ma imbratiseaza si se indeparteaza de mine. Il privesc pana se indeparteaza de mine si fug spre casa. Nu am

facut bine ce am facut. Nu trebuia sa-i iau telefonul, dar dupa ce am vorbit cu David, m-am ingrijorat. Ajung in camera si ma asez in pat si deschid telefonul. Pe ecran apare un mesaj de la un numar

necunoscut.."Asigura-te ca e totul ok, sa nu banuiasca ceva. Semnat..."