Multifandom roleplay

SPIRIT ANIMALS: Maal & Okoye

a_little_black_cat Atac! Greenhaven e sub asediu. Misiune.
~ cu AgapeFreeSpirit

     — Dreapta, Rollan! Conor, se putea mai bine! scrâşni o voce groasă, inundând încăperea de ecou şi accentuând fiecare propoziţie la final.

      — Abeke, în felul acesta nu o să o baţi niciodată pe Maalya! Meilin, am spus spiritele-animale eliberate, unde e Jhi?

      Două fulgere inundară camera, făcându-l pe unul dintre mentori şi pe ceilalţi copiii se strângă din ochi, pierzând şirul antrenamentelor. Kara, tânăra femeie ce îi antrena, îşi eliberase spiritul animal, pe când Meilin o invocase pe Jhi.

     O'Mally îşi trimise leopardul alb să cerceteze sala, uitându-se chiorâș împrejur.

      — Oricum nu era bună de nimic, mormăi fata Zongheză la adresa spiritului său animal, asigurându-se că mentorii o aud.

       Tarik se încruntă, fluierând ascuţit.

      — Pe poziţii, iar! strigă el, privind-o pe Kara cum îşi lipește palma de frunte în disperare.

     La Greenhaven era o dimineaţă oarecare: antrenamentele erau în toi, soarele strălucea, de afară se auzeau chicote şi scrâşnete de arme, iar Olvan intră pe uşi alarmat, ca şi cum ar fi fost urmărit de Cuceritori.

     — Stai. De ce intră Olvan aici de parcă ar fi urmărit de Cuceritori? se încruntă Rollan cu o doză de ironie, privind împrejur cu o sprânceană ridicată.

     Şoimarul privi în spate la tânăra niloană care chicoti, apoi o chemă pe Essix lângă el pentru siguranţă. Marea Fiară Pierdută urlă zgomotos. Kara sâsâi la ei, readucându-i la tăcere.

     Pe când Spooty – leopardul alb –, Uraza şi spiritul animal al tinerei Maal, ghepardul Okoye, se fugăreau prin încăperea imensă, Olvan deschise gura pentru a-i replica-o lui Rollan, dar se opri:
         
         — Trebuie să plecaţi, imediat, şuieră el către antrenori, iar Kara dădu un pas în spate, uitându-se îngrijorată la Tarik.

        După o pauză scurtă în care tăcerea ar fi putut fi spintecată cu sabia, Maal fu cea care grăi prima:

          — De ce?

          — Bună întrebare, tânără felină, zâmbi Olvan strâmb, încruntându-se la antrenori. Da, Rollan. – liderul nu se putu abţine să-i răspundă serios –  Chiar sunt urmărit de Cuceritori.

         Kara şi Tarik făcură ochii mari, chemându-şi spiritele animale alături. Liderul se îndreptă spre unicul dulap din încăpere cu paşi repeziţi, cu mantia fluturându-i violent în urmă. Scotoci înăuntrul rafturilor, scoţând şapte desăgi burduşite.

         — Lenori a avut o viziune târzie. Santinelele au observat o mică armată de Cuceritori îndreptându-se furioşi în galop spre cetate.

         — Şi care e problema? îşi trosni Kara degetele. Putem lupta.

         Tarik avu o sclipire ciudată în ochi.

        — Sunt cu Devoratorul însuși în frunte. Sunt vreo 300. Ne putem descurca, dar ei au în plan capturarea Pierduţilor. Trebuie să plecaţi. Lenori a spus că mai era o siluetă în profeţie, dar nu a putut s-o distingă.

        Lui Maal i se tăie respiraţia, iar Okoye se apropie de ea, mârâind uşor. Ceilalţi copiii erau încremeniţi.

        — Ne faci laşi? sâsâi brusc Rollan, iar Maalya tresări la auzul vocii lui.

        — Plănuiam de mult să vă trimit într-o misiune. Acum e momentul şi e confirmat de Clarvăzătoare.

        Olvan începuse să devină nerăbdător, așa că se scormoni în buzunare şi îi întinse Karei o hartă.

        — Ieşiţi prin grajdurile din spate. Tarik, ştii tu ieşirea secretă.

        Maal începu să împartă Pierduţilor desăgile de urgenţă, însă una rămase alături. Kara şi Tarik încuviinţară şi, privindu-i pe copii, le făcură semn să îi urmeze, pornind în fugă spre ieşirea laterală.

        — Maalya, unde te duci? făcu liderul ochii mari, privind fata cum se îndrepta spre ieşirea principală cu spiritul animal după ea.

        — Pot ajuta la luptă, oftă tânăra.

        Olvan se apropie hotărât şi încruntat de ea.

       — Ştii unde i-am trimis?

        Fata dădu din cap, negând.

       — Nilo. Vor avea nevoie disperată de tine.

       — O au pe Abeke, dădu Maalya din umeri.

       —  E partea din Nilo unde e satul tău, sâsâi bărbatul enervat. Unde e Inima Erdas-ului. Şterge-o de aici, copilă. Prinde-i din urmă, nu degeaba ai un spirit animal aşa de rar şi de rapid.

       Fata clipi rar, uimită. Olvan o luă de umeri şi o întoarse, pentru a îi arăta cum toţi ceilalţi o așteptau în pragul uşii laterale. Liderul îi puse desaga în braţe şi o bătu pe umăr încurajator.

        — E momentul vostru, şopti el îndepărtându-se. Al tău.

       Rollan o strigă pe nume, iar ei îi tresări inima. Îşi veni în fire abia când Okoye o atinse uşor cu botul pe mână.

-- continuă, sper că a fost ok... --