De parcă mai avea Watt-ul nevoie de încă unul X'D.
Acest cont este administrat de două prietene.
DESCHIS
ÎNCHIS ✔️
NU GARANTĂM CĂ VOM RĂSPUNDE RAPID ŞI DES (mulţumim, şcoală).
Capitolele ale căror titluri sunt scrise cu majuscule sunt încă active/a...
Conacul Sakamaki se scaldă în întunecimea unor nori de ploaie. Iris stătea lungită pe jumătate pe canapea, pe jumătate pe Shu care îi împărțea și ei o cască. Laito și Ayato se jucau biliard, Kanato se îndopa cu dulciuri în camera lui cu păpuși de ceară, Subaru dormea, iar Reiji probabil că inventa o altă poțiune malefică. O bătaie în ușă îi făcu pe roșcată și pe blond să deschidă câte un ochi. Nu se sinchisiră să se ridice. Nici nu se gândeau să o facă. Oricum cineva o să deschidă ușa aia.
Dar... Nup. Spre dezamăgirea lui Iris ușa nu fusese deschisă de nimeni, iar bătăile deveneau din ce în ce mai enervante. Se ridică într-un final și deschise ușa, iar în următoarea secundă se așeză pe treptele îmbrăcate în material sângeriul la fel ca părul ei. O privi cu atenție pe tânăra care intră ușor sfioasă, apoi vocea ei tună cu un ecou inimaginabil.
- Drăguțe haine.
Străina privi agitată în toate direcțiile fiind speriată și de ușa care se trânti în urma ei. Iris nu se sinchisi să se ridice de pe acele trepte, oricum neconfortabile. Tipa șatenă o fixă cu privirile pe roșcată.
- Lasă-mă să ghicesc! Nu spune nimic încă. Ți s-ar spus că trebuie să vii aici pentru că Sakamaki sunt niște prieteni sau rude apropiate de-ale familiei tale, iar familia ta e plecată în altă țară sau a murit (ca în cazul meu). No? spuse plictisită cu o voce superficială.
- D-Da... De unde...? rămase mirată de modul în care spusese totul.
- De unde știu? i-o luă înainte. Conacul ăsta are o istorie mult prea lungă, dar dacă ai urechi să auzi și ochi să vezi, vei observa că, deși sunt secole, se repetă la fiecare 6 luni, 2, 3, sau 6 ani exact aceleași lucruri.
- Cine-i acolo? se auzi vocea teribilă a lui Reiji.
- Jiji! Ce onoare să nu te alături conversației! surâse acea voce pisicească de pe scări.
- Te rog încetează să mă mai strigi așa! mârâi el.
- Că de nu ce? se teleportă în spatele lui prinzându-l de braț și tachinându-l numai din privirile jucăușe.
- Um... se auzi vocea puțin confuză a fetei noi.
- Oh, scumpo, hai cu mine. Jiji, cheamă-i și pe ceilalți.
Brunetul reuși cu greu să își abțină o înjurătură la adresa roșcatei, apoi o urmă cu pași mari. Ajunseră în living unde Iris o trase pe noua "colegă" lângă ea pe canapea. Primul care își făcu apariția fu Laito care voi să îi atingă umerii delicați nou-venitei, dar nu-i prea reuși.
- Oh, Bitch-chan, fi o pisicuță cuminte! spuse el, când își primi câte o palmă peste mâini.
- Cine a îndrăznit să îl deranjeze pe Ore-sama!? mârâi Ayato din fotoliu.
- Miroase dulce... se apropie Kanato de urechea ei.
Subaru ca de obicei sparse un perete.
- Cine îndrăznește să îmi deranjeze somnul?
- Bun, dacă tot ne-am strâns toți, haideți să lămurim niște lucruri, începu Reiji. Știe cineva de sosirea acestei domnișoare?
- Da, noi.
Toată atenția se îndreptă spre Shu și Iris care acum se afla pe o altă canapea, iar el pe lângă.
- A sunat o doamnă taaaare drăguță să ne spună că va sta cu noi o perioadă mai lungă. A zis să vă comportați frumos cu ea...
- "Vă". De ce nu "ne"?
- Oh, și a mai adăugat să nu o omorâți, le zâmbi într-o parte.
Shu schiță un zâmbet privindu-o pe Iris cu un ochi, apoi își continuă somnul.
- Pentru că voi sunteți vampirii, îi răspunse lui Laito.
- Și tu ești demonul!
- N-am nevoie de sânge.
Fata nouă eră confuză. Nu mai înțelegea nimic. O pierduseră deja după acea parte cu omorâtul.
- Dragă, dacă tot s-a lămurit Jiji că nu ești vreo intrusă, lasă-mă să îți fac cunoștință cu noi toți. Ei șase sunt frații Sakamaki. În ordine descrescătoare: Shu, Reiji, tripleții: Laito, Kanato, Ayato și cel mai mic Subaru. Eu sunt Iris Baiorin.
- Bitch-chan a lui Shu, zâmbi mișelește Laito.
Iris îi aruncă o privire de gheață care îl făcu să îi piară zâmbetul de pe chip.
