capitolul 11

505 15 0
                                    

M-am trezit și afara era lumina. Eram singura în camera și nu aveam ce face. Așa că am ineceput să îi caut prin haine. Avea niște haine foarte misto. Chiar imi placuse să dorm intr-un tricou de la Nike din bumbac suta la sută.
Imi era foarte foame. Așa că am deschis ușa. Pe culoar nu era nimeni. Am coborât jos și din nou nu era nimeni. Am pus să fac niște cafea. Avea o cafea foarte scumpă. Omul părea bogat. M-am uitat în frigider și era niște lapte. Am gasit și niște cereale și era micul de jun perfect. Am pus două căni de cafea. Una pentru el și una pentru mine. Am mâncat și am băut și cafeaua. Cea mai bună cafea din lume și cele mai bune cereale combinate cu un lapte perfect. As rămâne aici pentru mâncarea asta. Am spalat toate vasele și după m-am intors in camera mea. Am mai stat un pic și s-a auzit o ușa teantinduse. Și după:
-Ups.
Stateam în pat și ma uitam pe geam.
El intra pe ușa și ma intreaba:
-Te-ai trezit de mult?
-Nu de foarte mult vezi ca am facut cafea.
El face o fată foarte mirata și zice.
-Bine, vin-o jos să vorbim.
M-am ridicat din pat și am mers în spatele lui. El s-a așezat la masa și mi-a făcut semn să ma pun în fața lui.
A luat o gură din cafea și a zis:
-Am înțeles ce vrei sa faci. Nu esti prima care face așa. Vrei sa am încredere în tine ca să poti fugii.m-am învățat deja, nu mai fac din nou aceeași greșeală. Oricum dacă incerci să fugi de joc în picioare. Eu nu iti fac nimic decât dacă nu imi comvine ceva. Am lămurit asta da? Ai ceva de întrebat?
-Ce înseamnă la tine "Te joc în picioare "? 
-O să iti arat, acum să continui. Deci re chema Ioana da? Și ai 15 ani?
-Da.
-Bun am inteles ca mai esti virgină. Ai grija ce faci da?
-Da.
Ma las pe spate și imi ating lovitura. Și imi da o lacrima.
-Da tu ce ai pe spate?
Se ridică de la masa și vine în spatele meu. Când mi-a atins corpul și a tras de tricou să fâsă ce am, am inceput sa tremur. De fapt făcusem un atac de panică și imi pierdeam respirația. Mi-a ridicat puțin tricoul ca sa vada ce am.
-Pe bune? Din atât plangi?
-Dar ma doare rău.
-E asta e. Trece până ce...  Trece.
Ma uit la el urat dar el imi zambeste și ce așează din nou în fața mea.
-Probabil ca nu intelegi ce cauti aici. Pai noi vroiam să îl omoram pe Mihai. Dar el nu era casa. Și te-am găsit pe tine. Mai ai ceva de întrebat?
-Nu cred...
-Bine.
Și-a băut cafeaua și să așezat pe canapea. Eu m-am ridicat și ca să ma duc spre camera în care am dormit.
-Unde pleci draga. Spune el pe un ton amenințător.
-Vroiam să ma duc în camera...
-Te-am lăsat eu? Ia vin-o aici.
Am avut un atac de panică și mi-am pierdut respirația. După cam 30 se minute de a încerca să imi recapat respirația. Am reusit.
-Hai du-te la tine în camera. Să nu te aud până diseara.
-Bine.
M-am duc în camera și am pierdut timpul pe acolo până seara

Rapita Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum