capitolul 12

494 13 0
                                    

Se întunecată afara și Dragoș intra peste mine în camera.
-Tu nu mănânci?
-Ba da.
-Pai hai.
Am coborât la bucatarie și acolo erau două porții de somon. Ce era mai naspa era ca mie nu imi plăcea peștele. Dar nu îi puteam spune asta. Așa că m-am chinuit să mananc peștele care chiar era bun. Spre mirarea mea. Am terminat de mâncat și el m-a întrebat:
-Ai mai măcar vreodată bătaie de la cineva?
-Decât de la prietenul tau.
-Aia nu e bătaie. Aia e o palma.
-Atunci nu.
-Bine deci o să faci tot ce iti zic. În căzut în care nu vrei sa iti iei bătaie.
-Da.
-Bine
Se ridică în picioare stinge televizorul și imi face semn spre camera. Intra cu mine și se așează în pat. Ma asez și eu lângă el și ma intorc în partea cealaltă. Am a dormit destul de repede. Dar am visat ca Mihai venea și am omora. M-am trezit în brațele lui Dragoș făcută ghemotoc. El se juca cu părul meu.
-Ce au visat?
-Nimic...
-Sunt sigur. Vorbim maine.
M-am trezit din nou singura în pat. Dar cu un bilet lângă mine.
"când te trezești să vii la bucatarie! "
Avea un scris foarte frumos.
-Pe masa era o foaie cu ceva reguli.
1.Imi vei spune mereu tot ce te intreb.
2.Nu ridici tonul la mine.
3.Faci tot ce iti spun (absolut tot. Oricât de greu ar fii pentru tine) 
A deci e ok. Oricum nu aveam de gând să le incalc.
-Esti de acord?
Ma întreba el și eu tresar pentru ca nu ma asteptam sa fie lângă mine.
-Da.
-Bun deci acum... Se apropie de mine și ma ai se barbie. Sa stii ca eu nu glumesc.
Și imi da o palma foarte tare.
-Cred ca am fost prea dragut cu tine. Nu mai plânge că nu te omorai. Dar trebuia să fac asta. Ca să nu crezi ca glumesc.
Am inecout să plâng și m-am asezat pe  jos. El m-a tres de par și m-a ridicat în sus.
-Ma doare lasa-ma. Am țipat eu la el.
El m-a  împins în perete și mi-a spus. Pe un ton foarte calm.
-Am uitat să spun. Imi ceri acordul la fiecare pas da?
-D_d_da
-Ce dracu te bâlbâi așa. M-ai zii o dată!
-Da.
-Așa acum zii ce crezi despre mine sincer.
Ce naiba e cu intrebarea asta. Chair vrea să știe?
-Sincer?
El da cu pumnul în perete și zice:
-Da.
-Pai, ma speri... E suficient?
-Pe mine asta ma mulțumește. Hai du-te în camera! Acum!
Am fugit în camera și am încis ușa.
Am inceput sa ma uit pe în camera de orice ma putea ajuta sa scap. Am gasit un telefon cu butoane sub pat am sunat la 112.
-Buna ziua am fost rapidă de unul pe nume... Și nu am mai apucat să zic mai mult ca pe cealaltă fir se aude Dragoș:
-Vai săracă de tine.
Și închide, încep să se audă pași pe culoar.
El intra  în camera cu telefonul în mână. Se uita la mine și îl lasa pe pat. Și se apropie de mine.
-Imi pare foarte...  Dar nu am mai apucat să termin. Pentru ca m-a prins de gât.
-Și mie nu imi pare de loc rău.
Și imi da cu pumnul în umăr.
-Chiar te gandeai ca o să scapi așa ușor de aici?
Și a înecat să ma strângă din ce în ce mai tare de gât.
-Ma doare.
Am țipat eu la el și l-am lovit între picioare. El a urlat de durere și eu am fugit. Era mult mai rapid decât mine dar am reusit sa ies din casa. Și i-am dat cu ușa în nas. După cam 50 de metrii ma prins. Îi curgea sânge din nas. După chestia asta nu imi mai amintesc decât ca m-a lovit și am leșinat. M-am trezit tot acolo pe jos. Cu multe vanatai pe corp. Am reusit sa ma ridic și sa merg la ușa. Am apăsat pe clanta dar era încuiat. Am bătut la ușa și cineva a deschis. Un băiat cu părul saten.
-Tu trebuie să fii Ioana nu?  Hai intra!

Rapita Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum