(perspectiva lui Godric)
Arhiva. Aveam nevoie de arhiva. Scarlett nu-mi putea face asta. Nu putea sa schimbe Lyseriumul. Ar face un dezastru. Oamenii ar fi...liberi. Aveam nevoie de harta sectorului D, cel care era constituit doar din doua celule. Una dintre ele era ocupata de Eric Tarth, monstrul care a mâncat de viu un om. Cealaltă celula urma să fie ocupata in curând. Foarte curând.
Am pipăit buzunarul de la piept. Aveam cartela la mine, in timp ce Scarlett nu va pune niciodată mana pe a ei. O stiam isteață, dar nu in asa fel încât să reuseasca sa o găsească. Am iesit din biroul meu si am inceput sa merg pe coridorul lung, rosu, fredonând un cântec vechi. Cred ca i-l cântam lui Scarlett când era mica. Am ridicat din umeri nepasator si mi-am continuat drumul. Am trecut pe lângă gărzi si am facut înconjurul scărilor. Am observat cum una dintre gărzi se uita lung la mine, dar am trecut pe lângă ea fără sa spun ceva. M-am dus in fata pana cand am ajuns la cativa centimetri de perete. Mi-am dus mana dupa o bucata de lemn si am tras, lasand la iveala aparatul in care am bagat cartela obisnuita. Usa se deschise in fata mea. Mi-am aranjat sacoul din obisnuinta si am calcat pe prima treapta, auzind cum usa se închide in urma mea cu un clinchet. Am asteptat câteva secunde înainte ca lumina sa se aprinda si sa-mi lumineze calea.
(perspectiva lui Scarlett)
"Haide, Scarlett! Haide...gaseste ceva...orice... Eric Tarth...haide, găsește-l"
Am oftat si m-am lasat sa cad pe jos, privind in sus. Spre surpinderea mea, atunci când am intrat nu am vazut in fata mea cea mai mare arhiva computerizata. Mă asteptam la mii de calculatoare. Nu la rafturi. Milioane de rafturi care se întindeau pe o distanta asa mare încât dupa cateva, totul se pierdea in întuneric.
Am dat cu pumnul in parchetul alb, improscand un strat mare de praf. M-am uitat in stanga mea, unde pe raft se afla impachetata o harta. De fapt, erau mai multe. Am desfacut-o pe prima si am intins-o pe jos. Era harta pe care mi-a dat-o Aerys, la aceeasi scara, doar ca...stai, sectorul D? M-am încruntat si am urmărit cu degetul drumul spre el. Avea doar doua celule.
-De ce nu mi-ai spus, Aerys, am soptit nervoasa.
Acolo trebuie sa fie Eric. In sectorul D.
Am impachetat-o la loc si am pus-o in geaca, gandindu-mă la ce bătaie o sa-si ia Aerys pentru ca m-a mintit. Un clinchet se auzi de la usa, lucru ce ma facu sa incremenesc. Inima a început sa-mi bata cu putere. Mi-am scos mana din geaca si m-am pus in patru labe, uitandu-ma printre rafturi sa vad cine e. Puteam recunoaste oriunde acea pereche de pantofi lacuiti.
Godric.
Am inghitit in sec când am vazut ca se îndreaptă spre locul unde stau eu. Am inceput sa fac pasi in spate, încercând sa-i coordonez cu ai lui, astfel încât să nu audă alti pasi înafara de ai lui. Am continuat asa pana cand am ajuns intr-un loc unde el sa nu mă vadă. Dar eu sa-l vad.
Isi aseza o mana pe un raft prăfuit.
-Osbourne, Osbourne...atat de conservator... Calculatoarele erau mai bune, spuse indiferent, trecând intre degetul mare si cel aratator particulele de praf.
Am inghitit in sec atunci când se duse in locul in care am stat eu. Se apleca si lua una dintre hartile ramase, despachetand-o cu mare grija. Ranji cand găsi ceva ce poate ii trebuie.
-Sectorul D, spuse, facand sângele sa-mi inghete in vine. Locul asta te asteapta, Scarlett, spuse apoi si rase.
Am facut ochii mari. Ce vrea sa spuna? Mi-am strans palmele in doi pumni, încercând să mă calmez. Ce vrea sa facă?
Impacheta harta si o strânse la piept, zambind victorios. Se indrepta cu pasi mari spre usa, deschzand-o si iesind, dar nu înainte sa lase in urma lui un ras puternic, gutural, care stârni un ecou in arhiva. Am răsuflat usurata când clic-ul se auzi din nou.
