Stateam si mă uitam pe fereastra. Era întuneric bezna pe străzi. Singura sursa de lumina era luna, si ea destul de difuza. Era infricosator. Imaginile pe care le-am vazut nu cu mult timp in urma mă făceau sa tremur. Din cauza lor nu inchisesem niciun ochi. M-am uitat la ceas: 11:58.
-Unde esti, Aerys, am soptit bătând emotionata din picior.
"Trebuie sa fii curajoasă. Fii puternica! Nu ti se poate intampla nimic rau! Toti detinutii sunt inchisi..." Incercam sa mă liniștesc, dar inima îmi bătea la fel de tare.
"Dar gărzile..."
M-am uitat din nou la ceas. Trecuse doar un minut. Imi venea sa urlu de nervi pentru ca el inca nu ajunsese. Am renuntat la privitul pe fereastra si am început să mă plimb prin camera. Trebuia sa mă calmez. Trebuia sa mă calmez. Trebuia sa mă calmez.
Tot nu venise. Cand sa dau cu pumnul in usa, un click scurt se auzi de dupa ea. Usa se deschise, iar el stătea in fata mea, gafaind, cu o harta împăturită in mana.
-A-am venit, spuse cu voce gatuita.
L-am luat de brat si l-am tras înăuntru. M-am uitat la ceas: 00:00. M-am uitat la el si i-am zambit.
-Ai venit la timp.
-Am avut de respectat ordine, imi răspunse zambind.
Am oftat si mi-am luat briceagul, punandu-l la spate. Lanterna am luat-o si am pus-o in buzunarul interior din geaca.
-Da-mi harta, am spus întinzând mana spre el.
Nu se misca.
-Da-mi harta!
Cand am văzut ca inca nu-mi răspunde, am zis dura:
-E un ordin.
Buza ii zvacni puternic. Isi duse mana la piept si scoase harta. I-am luat-o repede.
-Ne vedem maine,i-am spus si am dat sa trec pe lângă el, dar ma prinse puternic de brat.
-Nu te duci singura, imi spuse serios.
Am ridicat din sprâncene.
-Ba da, merg, i-am răspuns calma.
-Nu ai mai fost niciodată acolo! Spuse repede si dur.
Am oftat. Avea dreptate. Puteam sa mă pierd.
-Te oferi sa vii cu mine? Am intrebat amuzata dupa cateva secunde.
Se uita la mine serios si afirma.
-Iti dai seama in ce te bagi, nu?
Afirma din nou. Am zambit. Am vrut sa scot harta, dar ma opri.
-Nu e nevoie de ea, spuse.
Am ridicat din sprâncene si am bagat-o in geaca. Mă lua de mana.
-Urmeaza-mă, spuse si iesi din camera, tragandu-mă usor si pe mine.
Am inchis usa in urma mea încet, ca apoi sa-l urmez in liniste.
-Stii unde este? Am intrebat repede.
-Taci, spuse in soapta.
Am ridicat din sprâncene chiar daca nu ma putea vedea din cauza întunericului. Nu ma deranjase faptul ca se comporta cu mine ca si cu un egal. Imi plăcea asta. L-am ascultat si nu am mai scos niciun cuvânt. Am mers pe hol pana cand am ajuns la scările principale. Le-am coborât repede. Mă asteptam sa iesim din castel, asa ca m-am îndreptat spre usa mare, dar Aerys mă trase de mana spre dreapta.
-Aerys, unde mă duci? Am intrebat din nou.
Răspunsul lui fu acelasi, facandu-mă sa înghit in sec. Am intrat si am iesit din camerele de oaspeti rând pe rând. Aveam impresia ca mergem in cerc. O camera, doua ca,ere, trei camere......treisprezece camere. Aerys se opri brusc cand am ajuns la iesire din ultima camera., facandu-mă sa mă izbesc de spatele lui. Imi bloca iesirea spre holul care ducea in stanga spre bucătărie si in dreapta spre locuintele slujitorilor.
