Vindecă-mi sufletul.

• Chapter 18 - Întâlnire?

    Eram întinsă pe patul din camera mea. Aveam buzele crăpate, parul ciufulit, îmbrăcată în cele mai oribile haine. Mă gândeam la ieri.

   De ce când ești gata să dai totul uitării, amintirile te dau total peste cap? Se întorc toate persoanele și amintirile rele pe care erai gata să le ștergi cu buretele din mintea și inima ta.

  Îl vreau pe Alex, dar Kevin îmi schimbă dorințele. Tresar la fiecare atingerea a lui, mă înmoi la fiecare cuvânt pe care îl scoate pe gură. Nu este bine ceea ce fac. Am drumul rezervat către rai, eu schimbând direcția către iad. Kevin era iadul într-o persoană.

De ce când iubești nu ești conștient de ceea ce se întâmplă în jurul tau? Eu văd ce se petrece și las sa treacă totul pe lângă inima mea.

Iubește pe altcineva dar îmi dă speranțe deșarte. Nu realizez asta.
Eu, in înăuntrul meu sunt tot aceeași Mira.

Mira care nu crede in cuvinte.
Mira care nu simte nimic.
Mira care nu se înmoaie de la prezenta unei persoane.

Se spune că atunci când nu poți uita un om, aceasta are nevoie de tine.
De-asta era Kevin prezent în mintea mea?

Cu Alex era totuși altceva. De la ziua precedentă am decis să formam un cuplu. Nu eram mie la mie convinsă de aceasta alegere însă țineam suficient la el încât să vreau sa îl fac fericit.

M-am atașat oricum de el. Pentru acesta sărutul nostru a fost startul relației noastre. Pentru mine a fost un moment de impuls. Stând totuși să analizez, îl voiam.

Mă ridic buimacă, fiind gata să îmi retușez fața și ținuta. Semănam cu un cățel plouat de la colțul străzii. Nu, și ei erau mai drăguți decât mine.

   Un clinchet venit din telefonul meu îmi strică cheful, oftând, mă ridic căutându-mi cărămida.

  "Am nevoie de tine. Vino sa ne vedem in parcul de langa casa ta peste jumătate de oră. Îți voi da toate răspunsurile de care ai nevoie și dacă tot nu o sa mă înțelegi, o sa te las in pace. O să ai parte și de o surpriza, pregătește-te.

p.s : ia-ți un hanorac, o să fie frig diseară. Te pup
                  -Kevin"

S-o crezi tu, îmi zic in minte.

     "Daca vrei să mă mai vezi vreodată sau sa mai vorbim, vino, nu mă lăsa să aștept. Daca nu vei veni, voi fi de părere că nu mai vrei sa ai de a face cu mine și nu o sa te mai deranjez niciodata. NU IMI IGNORA MESAJUL!"

Nu știu ce voia să îmi spună de era atât de important. Nu pot sa spun că îmi păsa, într-un fel eram curioasă, nimic mai mult. Eram de părere că nu merita atenția mea. I-am spus că el nu mai exista pentru mine decât când e clar pe sentimentele lui. Poate despre asta voia să vorbim?

 
    Primisem mesajul in urma cu douăzeci de minute. Mă uitam pe fereastră la micul parc amplasat langa casa mea. Se vede foarte puțin dar era destul. Mai aveam zece minute la dispoziție să mă gândesc la decizia aceasta.

Într-un fel straniu, mă simțeam aproape de el. Îl voiam aproape.
  Mereu mă gândeam de ce unii băieți prefera mai multe fete.

Nu te face cu nimic mai special daca stai cu toată Europa. Te face special daca stai cu o persoana mult timp, o respecți, o iubești.

  Eram gata să am de a face cu el, motivul pentru care am scos rapid un hanorac alb din dulap, un top albastru și niște blugi. M-am îmbrăcat contra cronometru.

   -Mira! mă strigă Eric din cameră.

Mă apropii de aceștia, nedorind să mai pierd mult timp.

   -Care este problema? îi întreb pe el și Elissa pe un ton neașteptat de calm.

Aceștia se uită unul la altul, râzând.

   -Intoarce-te! mi-o zic aceștia mai mult ca pe o poruncă decât ca pe o rugăminte.

Dau de umeri nepăsătoare, întorcându-mă.

Eric îmi lega o batistă presupun la ochi, Elissa ținându-mă de mână să nu mă dezechilibrez.

    -Unde mergem? întreb exasperată de comportamentul lor.

Nu prea îmi plăceau surprizele, eram atât de nerăbdătoare și uneori era o dezamăgire totul.

   -Haide, las-o! îi șoptește Elissa lui Eric.

   -Bine, bine. Am ajuns!

Acesta îmi dezleagă batista, eșarfa sau ce-o fi. Era o oră destul de târzie, dar nu prea. Apusul își făcea apariția în scurt timp.

  Aceasta cade pe jos. M-am întors, Elissa și Eric dispărând.

   -Aveti chef de glumă? De joaca? strig eu, sperând să primesc un răspuns din partea lor.

   -Am eu, răspunde o voce cunoscută mie, pe un toc ironic.

Kevin.

Oftez greu. Alex era tot ceea ce-mi doream acum. Probabil mi-am dat seama in aceste zile. Kevin și-a scos masca de om, nu neapărat fals, de bărbățel în călduri, apoi și-a pus-o la loc, cu speranța de a mă avea înapoi.

Avea...Dar eu n-am fost niciodată al lui.

   -Deci, mă întorc eu. Ce e?

Acesta era îmbrăcat destul de lejer, o pereche de pantaloni scurți și un hanorac. Tipic.

   -Ti-am spus că trebuie să vorbim. O să facem asta. Prima data surpriza.

Mă apucă rapid de mână. Mă strângea atât de tare încât aproape simțeam durerea. Îmi retrag mâna din strânsoarea lui, forțând-o.

   -Am venit doar sa vorbim, i-o arunc eu. Sunt împreună cu Alex și asta, gesticulez, nu v-a schimba nimic. Daca făceai ce făcea și Alex, poate că acum îți aparțineam. Nu sunt aici să îți împroșc diferite insulte sau vorbe dar vreau sa fii distanta. Nici Emilyei nu i-ar placea dacă ne-ar vedea ținându-ne de mână, așa nici lui Alex nu ii place.

   -Ai terminat? Să știi că eu da, ai o voce foarte senzuală când ești nervoasă, rade el de mine.

Mă opresc. Eram pur și simplu sătulă de comportamentul lui.

   -Se pare că tot nu știi ceea ce vrei. Oricum, ce importanță mai are? Îl am pe Alex și ...

  Acesta mă apucă de braț, strâns, trăgându-mă către el. Mă privește furios, încercând să-și aleagă cu grija cuvintele.

   -Alex, Alex, Alex, se strâmbă el. Alex in sus, în jos, înțeleg că e primul tău futardel și poate deja se gândește cum ți-o trage dar poți, te rog, să nu îl mai amesteci în fiecare conversație?

I-am tras una cu cea mai mare putere pe care o aveam atunci. Nu cred că a durut, ținând cont că tremuram.
  De frig, emoții, frică, furie.

   - Kevin, nu te credeam așa. Îmi pare rău că ai ajuns așa. Nu ai avut tu cea mai bună viață dar macar nu te mai lua de a altora. Ești gelos pe el? De ce?

Acesta pufnește, lăsându-mă.

  -Pentru că te are.

                 Surprizaaaa

Va iubesc muuult, încec să postez mai des însă cum a inceput școala nu am atât de mult timp să scriu. Sper că a fost pe placul vostru.