Vindecă-mi sufletul.

• Chapter 23 - Străinul.

      M-am trezit amețită cu privirea ațintită asupra iubirii mele. Dormea. M-am ridicat încet, nevrând să îl trezesc, dar după nici un pas, mâna sa era încolăcită deja în jurul taliei mele. Îl iubeam. Aseară ii cerusem un sărut, in schimb, mi-a oferit o noapte de filme în care sa dormim împreună. Țineam să cred că sărutul era ceva prea special pentru momente atât de nesemnificative.

Cred că sărutul ar putea fi cheia spre inima cuiva, motivul pentru care unii suspină, alții varsă lacrimi amare, de bucurie sau probabil de tristețe. Nu vreau ceva pentru care nu am luptat, pentru că sărutul lui nu este un moftat, este o dorință, un trofeu, probabil de-astea nici el nu dorea să mă sărute, probabil de-asta nici nu m-am supărat când a ales să facem altceva.

   "-Stiu că e o tentație de moment și probabil o sa regreți mâine asta, așa că o să te sărut când o să simți cu adevărat, când o să fiu eu pregătit cu adevărat, chiar daca te-as vrea acum din toata inima, sufletele noastre nu sunt pregătite pentru un asemenea impact, pentru o asemenea iubire, îmi spuse, buzele sale expirând aer fierbinte in apropierea gâtului meu, parul meu fiind ridicat din cauza emoțiilor pe care mi le creează acest om.
    
          Am oftat, fiind de acord cu decizia lui. Îl voiam, dar poate nu acum, poate nu așa cum mă voia el. Am ales un film de dragoste, la insistențele mele. " Daca pe tine te face fericită, accept.", îmi spuse. "

     Am dormit îmbrățișând raiul.
După toate ploile de pe cerul meu, venise el, soarele.

   - Ce-i de făcut? îl întreb, făcând referire la sentimentele pe care ni le-am împărtășit cu nu mult timp in urmă.

   -Eu nu sunt pregătit să iubesc, Mira, chiar daca printr-un fel ciudat simt ceva mai puternic pentru tine decât am mai simțit vreodată pentru cineva. Trăiesc, alături de tine trăiesc, îmi spuse, mângâindu-mi obrajii acum înfierbântați de atingerile lui. Nu vreau să îți zic sa mă aștepți, nicidecum, dar dacă chiar mă vrei cu adevărat, arată-mi cum e să iubești sau așteaptă să îmi curăț inima de tot ce nu are loc in ea, îmi spuse, oftând.

   Mă uitam pierduta in jur. "Dacă Dumnezeu te face să aștepți, înseamnă că ți-a pregătit mai mult decât meriti." Probabil și așteptarea aceasta are un scop.

   -Acum mergem la școală, se ridică acesta rapid, plasându-mi un scurt sărut pe frunte. Te aștept în mașină.

   Uneori uram această latură a lui. Ignora și se prefăcea că nu știe, era foarte spontan și uneori aveam impresia că nu ii păsa. Desigur, gesturile lui arătau contrariul.

Mi-am luat ghiozdanul de pe biroul plin de foi, grăbindu-mă joș.

Eram uimită cum părinții mei nu erau acasă, nu îi văzusem nici în urmă cu o zi iar la mesaje nu răspunseră deloc. Eric venise acasă târziu, acum stând cu surioara noastră mai mică. Îi salut, făcându-le un semn din cap, mă gândeam daca l-o fi observat pe Kevin.

   Ies tiptil din casă, căutând cu disperare mașina brunetului meu. Pe nicăieri. L-am așteptat puțin, neapărând. Nu aveam timp și nici cu ce altceva sau altcineva merge, Alice după o beție stă în pat vreo două zile, așa că liceul pentru ea în acele zile nu-i pe nicio listă, am fugit rapid singură, nedorind să întârzii. Am cam neglijat școala și asta nu era bine daca voiam să intru la o facultate potrivită, sa nu-mi dezamăgesc părinții și să reușesc să devin ceea ce-mi propusem de mică.

Căștile mele erau în urechi, răsunând de zor o melodie de la twenty-one pilots. Privirea mea era in pământ, gândindu-mă dacă Kevin uitase să vină să mă ia sau dacă graba mea era prea mare și ajunsese exact după ce plecasem eu.

   Telefonul meu căzuse pe jos, urmat de mine când trupul meu se lovise de al altcuiva. Am închis ochii speriată, așteptând ca trupul meu să facă contact cu pământul, acesta întârziând. Deschid ochii speriată, în fața mea aflându-se doi ochii albaștrii, mâinile lui fiind încolăcire in jurul taliei mele, ținându-mă strâns.

  Am oftat, neștiind ce exact s-a întâmplat sau urma să se întâmple.

   -Ai pățit ceva? mă întreabă el, ochii săi studiindu-mă.

Vântul îi sufla parfumul bărbătesc in toate direcțiile, făcându-si cărare și pe la nasul meu. Mă uitam atenta la el, probabil ciudat, din cauza faptului că ceva cunoaștem.

    Îi cunoaștem ochii.
    Parfumul lui îmi era familiar.

Am închis ochii timp de o secundă, vrând să-mi amintesc macar un detaliu, dar nu ajuta cu nimic. Când i-am deschis, bărbatul din fața mea era la un centimentru de mine, respirând sacadat.

   -Ești tu? mă întreabă el, maxilarul său încordandu-se a doua secundă.

   Mă cunoaștea.

Vrând să ignor ceea ce tocmai se întâmpla în fața mea, am făcut un pas spre stânga bărbatului, vrând să trec. Timpul nu-mi era prieten.

Acesta mă prinse strâns de mână, trăgând moment în care inima mea bătuse mai tare decât până acum. Am închis ochii de instinct, fel și fel de amintiri apărând acum in fața ochilor mei.

  "Mainile lui erau așezate undeva pe mâna mea, mișcându-le alert, ochii mei fiind închiși. Mă simțeam ca in răi. Doamne, Dumnezeule, cum să-ți mulțumesc pentru acest bărbat?
   Sărutul lui era împrăștiat peste tot pe fața și pe corpul meu, chiar dacă afară era frig, inima mea si corpul meu parcă aveau peste 40 de grade. Mi-am deschis ochii, voiam să îl privesc, să-i văd irisul mai albastru decât oricând. I-am deschis încet, nevrând să stric un moment atât de important pentru amândoi.
  Prima dată. Era întuneric, însă ochii lui sclipeau ca de fiecare dată, însă de data asta diferit. L-am oprit alert, punând o pătură peste mine rapid. Acesta mă împinsese, căzând cu totul pe jos. Ochii lui aveau o tentă roșiatică, eu simțind cum inima mea se va oprii in orice clipă."

   -Îmi pare bine că te-am regăsit, Mirabela.

Știu că nu am prea postat in ultima vreme dar va pregătesc o carte nouă minunată, am o mulțime de teste, teze și ascultari, va iubesc enorm.