Vindecă-mi sufletul.

• Chapter 22 - Pielea.

   -Ești cea mai frumoasă fata din lume, îmi spune, vocea sa tremurând. Aș vrea să te ating de fiecare dată când vreau.

Înghițeam în sec. Jocul minții. Puteam să joc și eu așa, dar diferența era că eu aveam ceva ce el nu avea. Sentimente.
Sau poate că avea, dar nu pentru mine.

Mă îndepărtez ușor de el, așezându-mă jos. Îi priveam pe Alex și Alice. Vedeam ceva nepotrivit. Dansau apropiați, ochii lui Alex fiind îndreptați spre mine și Kevin, făcând unele grimase. Alice îl privea pe el, doar pe el. Părea strânsă într-un cerc în care nu exista nimeni altcineva decât ea și marea ei iubire.

***

Orele treceau din ce în ce mai rapid, ceasul indicând cam ora trei. Mă simțeam puțin amețită, nu băusem mult, dar era suficient.

   -Ce ziceți să jucăm ceva? ne propune Alice, văzând că stăteam toți plictisiți.

Știam ce încerca să facă. Adevăr sau provocare, sticluța sau alte jocuri clasice erau motivul perfect pentru a fura un sărut, un secret sau orice altceva doreai.

-Zic pas, mă ridic, nedorind să particip la jocurile lor imature.

-Te rog? mă întreabă Kevin, ținându-mă acum de mână, nedandu-mi voie să plec.

În mod normal l-aș fi refuzat, nu voiam să iasă mereu cum voia el, însă altceva mai bun nu aveam de făcut și sincer nu aș fi vrut să fiu prima care pleacă.

Îmi ridic mâinile în semn de predare, prăbușindu-mă pe locul liber rămas.
Între timp, niște prieteni de-ai lui Kevin se adunaseră, grupul mărindu-se considerabil. Apăruseră doi băieți gemeni, Will și Even si cateva fete cărora nu m-am sinchisit să le rețin numele.

Alice scoase o sticla de bere acum goală dintr-o pungă, punând-o pe masă, învârtind puternic de ea, oprindu-se în dreptul ei și a lui Kevin.

   -Sărută-mă, îi propune el.

Înghițeam în sec și simțeam cum pulsul meu creștea cu fiecare secundă. Știam că Alice o să refuze, din mai multe motive. Primul fiind faptul că știa că acesta mă atrage, al doilea fiind faptul că Alex se afla exact lângă ea, urmărindu-i fiecare mișcare.

Aceasta și-a îndreptat privirea către mine, făcând o grimasă. Se apropia de mine, șoptindu-mi

   -Scuze Mira, dar nu se acceptă refuzuri, îmi amintește, înghițind în sec.

Kevin se amuza, privindu-mă.
Își întoarse apoi privirea către Alice, ridicându-se de lângă mine și apropiindu-se de frumoasa mea prietenă.

Aceasta își închide ușor ochii, apropiindu-se incet de buzele lui Kevin. El o privea amuzat, ridicându-și mâna, oprind-o.

   -Nu vorbeam cu tine, râde el.

Se întoarce către mine, țuguindu-și buzele.

   -Iti cam faci singur regulile, îi răspund, stând calmă pe scaun, știam că glumea.

Cred că mă îndrăgosteam din ce in ce mai mult.
Mă îndrăgosteam de glumele lui, de ochii lui, de atingerea lui, de el.

***

   -Animalul preferat? întreb curioasă.

Stă puțin pe gânduri, răspunzându-mi într-un final.

   -Caracatița, are multe brațe, îmi răspunde Kevin, stând întins pe patul din camera mea. Al tău?

Nu știam ce să îi răspund. Pur și simplu adoram să stau cu el și să vorbim. Despre orice.

   -Nu vrei mai bine să cântăm ceva? îl întreb entuziasmată.

Dă în cap in semn de da. Îmi face semn să mă apropii de el, neezitând.

Degetele mele alunecau ușor pe corzile chitarei mele clasice, dând naștere unui ritm parcă smuls din rai.

   -Te văd și inima mea bate tare
Pentru tine-s doar o alinare
As vrea să simți și tu ceea ce simt și eu
Emoții și iubire să trăim mereu
Simplitatea ta pentru mine-i specială
Dragostea ta pentru mine e imaginară.
Prinde-mă de mână vreau să fim noi un întreg
Un suflet de iubire amăgit, defect.

   -Te vreau aproape de inima mea
Să răscolim trecut, să fi parte din ea
Zâmbetul tău îmi face numai bine
Inima mea de mult nu-mi aparține.
Ține-o strâns, ai grijă de ea.
Acoperă-mi inima cu calda ta iubire
Descoperă-mă să ne fie nouă bine.

Stăteam acum pe covor, plimbându-mi ochii asupra lui. Era minunat. Am scos un mic chicot, înghițind în sec.

   -De ce nu pot simții oamenii atunci când mori de dorul lor?

Se ridic ușor, privindu-mă acum în ochi.

   -Poate că simt, răspunde sec. Poate că sentimentul este reciproc, dar prima dată trebuie împărtășit.

   -Ce simți când mă privești? îl întreb din senin.

   -Ce simt? râde el. Te văd și inima mea accelerează dar nu are unde să fugă, vrea să se apropie de a ta și să danseze împreună, când te văd parcă totul prinde culoare, sunt mai fericit, simt că pot să reușesc. Văd prin sufletul tau, văd durere, suferință, sper ca într-o zi să-mi spui despre ce te apasă. Voi fi acolo, te voi iubi, îmbrățișa și o să îți promit că nu ți se va mai întâmpla așa ceva. Am răbdare, doar pentru tine, o să te aștept cât trebuie, când o să înțelegi că tu, tu ești ceea ce vreau eu.

Tac. Ochii noștri vorbeau, comunicau. Într-o secundă care parcă a durat o viață, corpul său se izbește de al meu, ridicându-mă de pe sol. Mă lipește ușor de perete, respirând sacadat.

-Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire...*

-Adică? îl intreb, frunțile noastre fiind acum lipite una de alta.

-Ești visul meu, pe bune. Te visez in fiecare noapte, te văd atât de frumoasă și fericită, se oprește preț de o secundă. As vrea sa pot să îți pun eu zâmbetul pe față, să fiu cel pentru care zâmbești. Apropierea asta dintre noi nu-mi face bine, îmi mărturisește. Te vad dar nu te pot atinge, îți zâmbesc dar nimic mai mult. Cât să mai suport? Nici să-ți vorbesc uneori nu pot.

Închide ochii, respiră, deschide ochii. Depărtează-te.
Asta îmi spunea creierul să fac, dar inima mea bătea atât de tare încât gândurile mele rămăseseră undeva într-un mic compartiment ascuns în mintea mea.
Ce o fi cu el? Nu știu dacă sa am încredere, ca apoi să fiu dezamăgită. Chiar el mi-a spus să nu mai cred in toate cuvintele, asta am să fac. Se joacă.

Mâna lui o atinge ușor pe a mea, apropiindu-se de mine.

    -Fă-o, îi șoptesc.

Mi-a fooost super dor de voi și îmi pare rău că nu am prea postat, am super mult de învățat și de scris. Revenind, sper să vă placă, e cam scurt dar voiam să postez ceva cat de curând.