Suga:
Ieși din casă,afară era o furtună torenţială.
Pășești pe alee cu frica de a nu fi luată pe sus din cauza vântului puternic ce mai avea puțin și zbura casele cu totul.
Nu mai văzusei asemenea furtună niciodată.
Era la fel ca în sufletul tău,la fel cum sufletul tău e răscolit de mii de sentimente asemenea era și pământul,răscolit de o furtună nemiloasă.
Nu puteai vedea absolut nimic la o distanță de câți va metrii din cauza ploii dese cu stropi cât mingea de ping pong.
Cu toate astea ai început să alergi plângând cât te țineau picioarele.
Cuvintele și chipul lui îți reapar în minte iar asta te durea și mai rău.
Vroiai să pleci cât mai departe,să scapi de durerea sufletească care te acapara din cap până în picioare.
De o dată simți ceva care te prinde de mână și te trage în brațele sale.
-Te rog,nu pleca...
Sunt un prost,te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta și nu mi-aș permite să te pierd...Nu vreau să pleci de lângă mine.
Îmi pare rău...Îmi pare nespus de rău iubito,nu trebuia să mă comport așa cu tine.
Știu că îmi vrei binele,am fost un idiot că m-am comportat așa cu tine.
Tu erai mută,nu mai puteai reproșa nimic.
Erai fericită că te strânge din nou în brațe.
Erai uimită să auzi acele cuvinte din gura lui.
Îi răspunzi imediat la îmbrățișare și îți pui capul pe pieptul lui ascultându-i inima cum bate accelerat.
Y/N:Îmi pare rău,nu trebuia să plec...Trebuia să te ascult când mi-ai zis să-ți las spațiu și liniște.
Spui tu cu o voce tremurătoare...
Sg:Nu te mai scuza atât...
Nu e vina ta.
Y/N:Ba da...
Când să continui simți imediat buzele lui fine cum se zdrobesc de ale tale într-un sărut tandru.
Îi răspunzi imediat la sărut,îți lipseau nespus de mult atingerea buzelor lui peste ale tele.
Vă desprindeţi iar el îți dă mai mute pupicuri scurte și repezi pe buze.
Spunând printre ele câte un ,,te iubesc"
Vă luați de mâini și plecați spre casă.
Jin:
Erai la prietena ta cea mai bună de o zii iar dorul de iubitul tău scump te înnebunește așa că te decizi să te întorci acasă.
Erai îngrijorată pentru el.
Pe tot parcursul drumului te-ai gândit doar la el.
Iar când ai ajuns în fața casei un val de emoții te cuprind iar un nod ți-se formează în stomac.
Deschizi cu frică ușa fără să faci zgomot prea mult și pășești pe hol până în dreptul sufrageriei unde îl vezi pe Jin cu capul în palme și așezat pe marginea canapelei.
În sufragerie era dezastru ceea ce înseamnă că Jin a fost nervos ieri.
Chiar dacă ușă era deschisă tu tot bați în ea pentru ai atrage atenția.
El se uită spre sursa zgomotului și rămâne încremenit cu ochii cât cepele.
Y/N:Mă primești înăuntru?
Spui tu cu frică în glas.
Imediat se ridică de pe canapea și fuge spre tine și te ia în brațe cu grijă să nu te lovească.
Jin:NORMAL!
Mereu vei fii bine venită.
Îmi pare rău,Îmi pare rău pentru tot...
Nu am vrut să-ți vorbesc așa,ești ceea ce am mai bun pe lumea asta...
Știi că nu aș crede niciodată în tot ceea ce am zis,doar că aveam nervi...
Am fost foarte stresat...Iar acum regret nespus de mult felul în care m-am comportat.
