De ce lăsăm ca toate cuvintele şi emoțiile dintre noi să rămână suspendate in timp?
De ce azi nu e ieri şi de ce nu eşti aici şi tu ca să te pot vedea din nou?
De ce sunt „fraieră" şi te las să pleci mereu chiar dacă niciodată nu-mi doresc asta?
De ce atunci când ai luat taxiul ca să vii la mine în miez de noapte, nu te-am mai lăsat să mă iubeşti mai mult, în felul tău ?
Pentru că felul tău nu e şi felul meu şi pentru că uneori gândesc prea puțin, chiar dacă tu îmi spui că o fac prea mult.
Îmi rezerv dreptul să scriu despre tine, chiar dacă nu vei vedea şi îmi permit fără vreun acord făcut la notar ca tu să-mi devii muză.
Şi pentru că Lucifer a fost odată înger, iar tu ai devenit demon aşa şi eu îmi pierd din puritate. Pentru că tu eşti acolo privind altă fată şi eu sunt aici privind cerul. Privind albastru...
Pentru că mereu mă întreb de ce îmi apari în cale atunci când stăpânesc dorul de tine. Pentru că cerul nu are culoarea ochilor tăi noaptea când îmi permit să te iubesc. Pentru că tu îmi eşti peste tot şi mai ales în suflet.
Simt cum mă pierd şi mă regasesc în tine.
Energia plusează şi vreau mai mult.
Balonul de săpun în care am locuit până acum s-a spart.
Imaginația mea te caută neîncetat.
YOU ARE READING
E MUZICĂ, DAR NU E DANS
RomanceE primăvără şi e noapte şi e frig. Sunt maşini în jurul meu, iar mintea mea e departe e la mare printre valuri... dansează gingaşi cu ele şi le cântă iar apoi sunt eu, mică, dar nici prea mică, fericită. Sau pe cât se poate. Îmi place să fiu mică, v...
