-Buna, spuse el uitându-se cu ochii lui mari la ea.
-Buna. Aşteptam să suni...credeam că nu mai vii.
-Îmi pare rau, m-am grăbit să ajung şi uitasem să sun.
-E ok. Mergem?
-Nu, spuse el.
În acel moment ea facuse ochii mari, gen: wtf ce e cu tine?
-De ce?
-Vreau să îți zic ceva. Te iubesc scump-o, aniversare placută.
Era ziua în care împlineau 4 luni de cand formau un cuplu. Em era atât de mirată încât nu mai putea gândii nimic. Încercase sa spuna ceva.
-Oh doamne, nu cred aşa ceva. Îți mulțumesc, şi eu te iubesc.
-Îmi cer scuze ca nu am sunat, dar ţi-am adus un cadou, sper să îți placa.
Şi scoate o cuite de lemn, micuță, firavă şi aparent simpla. Emilly era bucuroasă, luase cutia în mână, se uitase la ea timp de cateva secunde apoi o puse în geantă. Cum spuneam, aparent părea să fie doar o cutie simplă. Poate văzuse sau poate nu, dar cutia era închisă un un lacăt. Posibil era atât de bucuroasă încât nu mai băgase de seamă detaliile.
-Acum putem merge, şi o prinde de mână.
Toată ziua continuase normal, după terminarea orelor Em merse la cumpătături, îşi cumpărase pantofii şi apoi, ca de obicei căsca ochii prin magazine până târziu..era aproape ora 18:30. Când văzuse ora o luase la fugă pentru că la ora 19:00 era cina în familie, alături de mama sa şi tatăl său.
