Dupa cateva zile Em se trezise putin cam buimaca. Ca de obicei, se ridica, isi ia slapii pufosi in picioare si merge spre baie. Ajungand in fata oglinzii ridica privirea si se priveste. Brusc ramane incremenita si lacrimile incep sa ii navaleasca ochii. Dupa foarte putin timp apare si mancarimea. Cu un strigat asurzitor si temator o striga pe mama sa.
-Mamă, mamă, e o mega urgenta, vin-o repede.
Iar mama sa fuge intr-un suflet sa vada ce se intampla. Cand intra in camera ei, o vede pe Emilly plina de pete rosii pe fata, scarpinandu-se pe obraz si mai putin si plangand.
-Ce ai patit?
-Nu stiu, asa m-am trezit.
-Bine, stai in pat, o sa o sun pe doamna doctor Kezky si o voi chema sa te vada cat de repede se poate.
-Bine mama, grabeste-te te rog.
Iar mama sa fuge repede spre telefon.. cauta in agenda numarul si apeleaza.
-Buna dimineata, scuzati de deranj, am o urgenta, as dorii ca doamna doctor Kezky sa vina la resedinta Mallarck pentru ca fiica mea, Emilly.
-Desigur doamna Mallarck, v-a sosi in jumatate de ora.
-Doamne ajuta, multumesc mult. O zi buna.
-Multumesc la fel.
-La revedere.
-La revedere.
*PESTE 30 DE MINUTE*
"Ding-dong"
-Buna ziua domna Mallarck.
-Buna ziua. Ma bucur ca ati venit.
-Minunat, unde e Emilly?
-E in camera sa, va conduc acum.
Si cele doua urca scarile grabite spre fata. Deschid usa iar privirile amandurora sunt atintite spre fata fetei.
-Emilly, ce ai patit?
-Nu am idee, asa m-am trezit.
-Aha, si te mananca?
-Da, extrem de tare.
-Da, inteleg. Pare fi o alergie, ii voi da mamei tale lista cu medicatiile pe care ar trebuii sa le iei cateva zile. Daca nu iti trece intr-o saptamana ar trebuii sa vi la un control.
-Bine, va multumesc.
-La revedere.
-La revedere.
Apoi cele doua coboara scarile, doamna doctor ii prescrie medicatiile mamei lui Em si dupa pleaca. Emilly era in camera sa..se uita la ceas, era ora 7:45... cu o dezamagire in suflet isi indreapta privirea spre telefon. Il deblocheaza si se uita la mesagerie..apoi la agenda de apeluri...si nu era nimic nou, apoi se indreapta spre geam, priveste, dar nu vede nimic... Carlo nu era acolo, nu era.
*PESTE CATEVA ORE*
"Driiing-driing"
-Buna honey, cum te simti?
-Hei, la fel, tu?
-Ce e cu vocea asta?
-Nimic...ma simt ciudat. Tu unde esti?
-Acum plec de la Burny ( cafeneaua in care isi petreceau aproape fiecare dupa-masa )
-Vin-o la mine.
-Bine honey, ajung in 15 minute.
-Bine, intri si ii spui mamei ca vi sus.
-Ok bye.
-Bye.
*PESTE 15 MINUTE*
Usa camerei se deschide si cel mai iubit chip, fata mereu zambitoare care emana dragoste, era Jullie, prietena ei cea mai buna.
-Hey sis.
-Hei.
-Ce e cu fata asta ?
-Hai Jullie esti culmea, spuse Em cu un ton glumet. Alergia naibii...
-Stim amandoua la ce ma refeream. Nu te prefa ca nu sti despre ce e vorba. Deci..ce ai patit?
-Toata ziua am asteptat un telefon, un mesaj, un semn de viata, de dimineata am crezut ca nu s-a trezit..ca a intarziat.. ca nu stiu, dar habar nu am. L-ai vazut ?
-Da, pe la 7:45 era in curtea scolii. Parea foarte detasat si calm, nepasator, miserupist ( genul de om neimplicat acolo unde ar trebuii sa se implice).
-Wow, super. Spuse ea cu un ton jos si trist.
"Driing-drriiing. -Da mama, sunt la Em, am venit sa vad daca e bine. Ok, vin imediat."
-Era mama, ar cam trebuii sa plec.
-Bine. Lysfm sis.
-Lysfm. V-a fi bine nu iti fa griji.
-Bine. Mersii ca ai venit, pa.
-Pa.
Si Em ramane singura in camera. Se facuse deja 21:45. Statea si se gandea si si-a adus aminte de cutia care o primise. Cotrobaii prin geanta si o gasii. Uitandu-se la ea timp de cateva minute, observa ca nu o poate deschide fara cheia de la lacat fiindca era atat de frumoasa incat nu putea sa o rupa. O lasa pe noptiera si se aseza in pat. Si la un moment dat adomise..cu telefonul in mana si spunandu-si in gand " nu ai fost aici, nu ai fost, noapte buna dragule, noapte buna".
Multumesc Iulia ( colega mea ) esti sursa inspiratiei personajului Jullie. Adresa ei este @youlovehim22 . Are 2 carti geniale. Apelul e o carte mega interesanta, mi-ar placea sa le cititi.
