Capitolul 6 - "Ziua analizelor"

27 3 2
                                    

Andrew era tot mai agitat, era ziua cand Emilly trebuia sa isi vada analizele..inca nu deschisese cutia.. nu prea mergea nimic..
In casa Mallarck lucrurile erau altfel.. Emilly inca dormea...mama sa isi facea treaba prin casa.  Totul inca era ok..

*Peste jumatate de ora la Centrul de analize*
-Buna ziua.
-Buna ziua domnule. Va pot ajuta cu ceva?
-Aaa, da, sunt domnul Mallarck.
-Aa, desigur..urmati-ma. Nu vreau sa va sperii dar analizele fiicei dumneavoastra...nu sunt tocmai bune.
-Cum adica?
-Paii, priviti, analizele arata ca fiica dumneavoastra sufera de leucemie.
-Nu, este imposibil. ( si in corpul lui Andrew se dadea o lupta groaznica intre inima si creier..)
-Imi pare rau, spuse doctorul.
-Medicatii..exista medicatii?
-Imi pare extrem de rau..dar nu, adica se poate tine sub control o perioada de 2-3 ani.. dar dupa exista riscul in ptoportie de 50% sa moara..sau la fel  50% sa isi continuie viata. Ar fi bine ca ea sa stie doar ca are o boala, sa fie fericita si sa nu fie expusa dezamagirii, medicatia asta pe timp de 2-3 ani trebuie luata neaparat ca sansele de trai sa fie mai mari.
-Bine va multumesc, va venii si ea cu mama ei putin mai tarziu..prescieti-le lor medicatia..
-Bine.. o zi buna.
-La fel. La revedere.
* Daca nu v-ati dat seama..nu era tatal lui Em, era  Andrew, anonimul de la telefon..care o iubea..*

*La casa Mallarck*
-Draga trezeste-te.
-Acum mama.
-Hai ca mergem sa verificam analizele.
-Bine imediat.
  Dupa ce s-a imbracatsi a luat masa se pregatea sa plece cu mama ei. Era in camera ei..cand suna telefonul..era numar necunoscut.
-Alo?!
-Alo. Buna, sunt tot eu. Uite nu vreau sa te sperii..dar te implor..deschide cutia de la Carlo.. inainte sa pleci la analize..te implor..
-De ce? De unde sti toate astea?
-Te rog, nu conteaza, te rog fa ceea ce iti cer..nu vei regreta..te iubesc si nu vreau sa te pierd..te iubesc.
-Bine.. o voi face..
-Te iubesc ..
Apel incheiat
  Emilly se repede spre cutie..o pune jos..da cu piciotul in ea si o crapa..apoi pune mana pe o foarfeca si incearca sa o taie. Pana la urma deschizand-o a gasit scrisoarea de la Carlo prin care se desparteau. In mod bizar...nici o lacrima nu ii cazuse..nici una..in momentul urmator..pune mana pe telefon..si ii trimite mesaj lui.." m-ai pierdut pentru totdeauna" apoi se indreapta spre dulap si isi ia geaca.
-Mama, plecam?
-Aaa, daa..asteapta-ma in masina..
-Ok.
  In gandul ei era o invalamasala totala.. se gandea la cat de credula a putut fi..si la cine o iubea..cine era anonimul de la telefon..In scurt timp ajunsese la centrul de analize.. iar mama ei vazuse analizele inainte de a le vedea ea..
-Draga mea, timp de cativa ani.. trebuie sa iei medicamente ca sa ti aceasta.... sub control.
-Aceasta ce, mama?
-Aceasta boala..
-Ce boala?
-O boala de piele.
-Ohh, ok..dar nu e grav nu?
-Nu ..spuse mama ei cu lacrimi in ochi..
-Atunci de ce plangi..?
-Mi-a intrat ceva in ochi.
-Mama..
-Hai sa mergem draga..
-Ok..
   Pana ajunse acasa mama ei incerca sa se ascunda..sa nu planga..sa fie tare..O data cu intrarea in casa..o trimise pe Em in camera..si ea a ramans in bucatarie ..stand cu fisa in mana si plangand..la un moment dat telefonul ei suna..era tatal lui Emilly.
-Alo?
-Buna draga..ce e ? De ce plangi?
-Puiul nostru, Emilly a noastra, lumina vietii mele, Peet, are leucemie..Doctorii mi-au zis ca mai are maxim 3 ani..daca isi ia medicatia..
-Nu, e imposibil..nu se poate face nimic?
-Nu Peet, nimic.. peste 3 ani..sunt sanse egale de 50% sa moara sau sa ramana in viata..
-Gata, te rog nu mai plange, v-a fi bine.
-Peet, ea nu stie..nu pot sa ii spun asa ceva.
-Bine..pa draga.
-Pa..
Emilly stand in camera ei..ii suna telefonul..in gandul ei isi dorea sa fie anonimul..el era.
Inima ii batea din ce in ce mai tare.
-Buna.
-Buna..
-Aii...?
-Da, e un nemernic, ai avut dreptate cu toate ca nu stiu cine esti..
-Trebuie doar sa sti ca te iubesc si ca..la un moment vei afla cine sunt..
-Dar  de ce nu acum?
-Imi pare rau, stai calma si ia-ti medicamentele..ca sa fi bine.
-Ce stai? De unde sti de ...
Apel incheiat.

Hei scuze, imi pare rau ca nu am mai postat de atata timp.. nu am avut cum.. oricum sper ca va place acest capitol. Pe urmatorul il voi pune peste cateva zile va promit :*

Pe vârf de munteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum