O data cu trecerea zilelor Em era tot mai abatuta, in 4 zile vorbise de 3 ori cu Carlo, se simtea mai rau, acea "alergie" se agrava, in cele 3 apeluri in care vorbise timp de 2 minute cu Carlo, vorbisera chestii banale. Nu voia sa il intrebe de ce e asa de distant, de ce e atat de rece.. nu putea, nu voia asta, se gandea ca... o va crede o disperata, o sacaitoare sau ceva de genul. A preferat sa traiasca cu regret si cu intrebarile ce ii misunau prin minte: " de ce e atat de rece? De ce atat de nepasator? De ce nu ma suna? De ce nu ii pasa? Ce se intampla? Ce naiba e cu el? Cum ramane cu noi?". Si cu aceastea a ramas.
*PESTE 3 ZILE*
"Drrring-drrring" - Numar necunoscut
-Alo?!
-Buna, nu trebuie sa zici nimic, trebuie doar sa asculti, sa faci ce iti zic si sa nu spui nimanui. Vei lua cutia pe care ai primit-o de la Carlo la aniversare. O vei deschide, in orice mod posibil, o tai, o distrugi, o spargi, cum vrei tu, numai sa o desfaci. Apoi te uiti ce e inauntrul ei si...
Apel incheiat.
Em lasa telefonul jos, se sperie si spune:
-Cine naiba era? De unde stie de cutie, de ce e inauntru, ca nu am deschis-o inca? De ce m-a sunat? Ce voia? De ce vrea sa fac asta? Nu o sa o fac... nu o sa o distrig doar pentru ca o voce din umbra mi-a zis sa o fac.
-Emilly ar fi bine sa te pregatesti ca imediat plecam, spuse mama ei cu un ton destul de rigid si ingrijorat.
-Bine mama, in 20 de minute cobor.
In timp ce se imbraca, se aranja si se pregatea sa plece, in mintea ei era o imbuimaceala de ganduri...acum mai mult o preocupa apelul acela. Dupa 20 de minute coboara, isi ia geanta..cam goala..de data asta, fara carti..si merge cu mama sa spre masina. Urca, se aseaza in locul din fata si isi pune centura. Mama sa da drumul la muzica pe fundal, si la un moment dat dupa terminarea melodiei incep stirile.
" Relatii risipite ca un fir de ata alba in zapada, asa sunt unele relatii frumoase din zilele noaste. Unii nu stiu sa aprecieza adevarata valoare a celui de langa ei pana nu il pierde."
Iar ochii lui Em se impaienjenisera de lacrimi fierbinti. Iar gandul parca era din ce in ce mai incetosat. Lasand asta la oparte ajunsera la clinica unde trebuia sa sustina seria de analize pentru "alergia" pe care o avea. Era atat de ingandurata incat nu baga in seama nimic, facuse analizele, apoi, peste 3 ore se intoarse acasa. Urma ca peste 6 zile sa ii vina rezultatele analizelor. Cu toate acestea, timpul trecea si iata ca iar se facuse seara. Telefonul suna.
"Drring-drring"
-Hei honey!
-Heii.
-Ce faci?
-Bine, stau in pat, tu?
-Eu, departe, ai face bine sa vi sa imi deschizi usa. Spuse Jullie pe un ton glumet.
*!*
-Asa ziceam si eu honey. Hai la o imbratisare mega-super-tastica.
-Ohh Julls, ce bine e sa ai pe cineva langa tine. Hai sus.
-Asa, si cum a fost azi?
-Aaa, foarte ciudat, chiar voiam sa .....
"Drring-drring"
-Da mama, sunt la Em. Da!? Ok, ma grabesc.
Scuze Em, bunicului ii e rau, trebuie sa merg rapid acasa. Scuze honey, te iubesc , paa.
-Dar tocmai...okk pa.
-Te sun sa imi zici la telefon.
-Bine.
*!*
-Asa spune. Cum a fost la analize?
-Aaa a fost ok, nu am bagat de seama dar timpul a trecut repede. Ma rog voiam sa iti zic ce s-a intamplat inainte de asta..de dimineata ma suna-se....
Apel intrerupt
-Alo?! Spuse Em confuza. E cineva acolo?!
-Sunt eu. O voca masculina se auzise putin infundat. Ti-am zis ce sa faci. De ce nu ai facut-o? Fa-o pana nu v-a fi prea tarziu, vei vedea, a 6 dimineata, va fi ultima zi de normalitate pentru toti din jurul tau, ai sa vezi, fa asta acum, fa asta.
Apel incheiat.
Sper sa va placa, nu e foarte lung dar m-am gandit 2 zile la aceasta continuare. Capitolul urmator v-a fi si mai dragut, veti vedea, am niste idei, iar acestea sunt pline de mister.
