"Oare de ce nu mi-a spus?
Am gresit plecand?
Unde merg? Ce voi face?"
Astea sunt intrebarile ce o framnata pe Em. Se indrepta sper gara. In gand avea doare sa plece departe, nu conta unde si cum.. Ajungand acolo, pur si simplu se uita pierdute la panoul unde scria mersul trenurilor. Era 17:32. La ora 17:30 era vorba ca pleca ultimul tren. O luase la fuga cat putea de tare ca sa prinda acel tren, pronise deja, totusi ea fugea..si fugea.. dar ii cazuse ghiozdanul...timp de cateva secunde se gandise daca sa sa intoarca sau nu..nu a facut asta... a continuat sa fuga. In 10 m peronul se termina.. si in acei 10 m ea trebuia sa urce in tren. Dintr-o data, ca o furtuna, vine din spate un baiat frumos, chipes, cu ochii mari si patrunzatori, tinand in mana ghiozdanul ei si ajutand-o sa urce.
-Buna, multumesc de ajutor. Spuse ea cu o voce foarte obosita.
-Cu mare placere. Se pare ca amandoi am intarziat si am pierdut trenul, spune el foarte amuzat.
-Hah..da asa e. Se pare ca..
-Ca vom sta in vagonu asta gol..pentru animale..
-Aaa, daa...
-V-a fi bine. Si unde mergi? Spune el.
-Incotro ma duce vantul.
-Poezie curata, spuse el cu un zambet mare pe fata si razand.
-Daa, spunand ea amuzata. Tu?
-Mi-a zis cineva o data o vorba " incotro ma duce vantul".
Iar atunci in inima ei..se trezise un fior. Simtea ceva ciudat.
-Da, nu mai spune. Spuse ea razand.
-Imi pare rau ca nu m-am prezentat. Numele meu e Andrew.
-Aaaa, incantata, numele meu e Emilly.
-Foarte bucuros de cunostinta.
Hmmm, in mintea ei se faceau niste legaturi...adica poate fi doar o coincidenta de nume.
*dupa 3 ore*
-Buna raza de soare, adormisesi.
-Oh Doamne, pe bune?
-Da.
-Imi cer scuze.
-E ok, nu trebuie sa iti ceri scuze.
-Totusi parca imi pari atat de cunoscut.
-Aaaa, posibil, nu stiu, e mica lumea.
-Aaa, da.
-Iti e foame?
-Putin.. tie?
-Putin mai mult. Hei iti place pizza?
-Da :)
-Perfect, spuse el razand. Iata, sper ca iti place asta.
-E preferata mea, mersii. Pofta buna.
-Multumesc la fel.
Imediat dupa terminarea " cinei" se lasase intunericul. Iar in coltul stang al vagonului ala ponosit era o lampa pe baza de petrol. El o luase si a incercat timp de 5 minute sa o aprinda.
-Hei uite, in sfarsit am reusit.
-Ohh ce bine, nu imi place intunericul.
-Tremuri?
-Nu.. ti se pare..
Iar el se apropie de ea..o atinge si ii zambeste spunandu-i
-Pe cine incerci tu sa pacalesti? Iti e frig, tremuri .
-Bine, putin dar nu am ce sa fac.
-Ei bine ba da. Poftim bluza mea.
-Nu, e frig, vei inghetaa.
-Nu voi ingheta... iti promit.
Si o imbraca cu bluza lui.
-Eeh? Ce zici? Mai bine?
-Da multumesc, mult mai bine.
Stand asa, adoarme sprijinita pe el. Andrew o aseaza usor in bratele lui pentru a o putea incalzii mai bine. Si ii sopteste : " oh Em, esti atat de frumoasa draga mea, te iubesc, promit ca voi avea grija de tine. Vei fi bine." Si o saruta pe frunte. "La un moment dat sper ca simt si eu sarutul tau asa cum il simti tu pe al meu acum ".
Orele treceau iar drumul era tot mai lung. Nu stiau unde merg, cand ajung, unde sunt, daca se vor mai intoarce..nu stiau. De fapt, nu le pasa, erau fericiti ca sunt unul cu altul. In seara aceea, cand Em tocmai ce adormise, trenul se oprise brusc iar unul din conductori fusese trimis sa verifice vagoanele. I-a intrabat daca ai bilete..si contorolul de rutina..apoi i-a dat jos din tren si au plecat mai departe.
Erau in camp, nu departe de acolo se zareau niste lumimi de la cladiri. Era un oras. Ea era obosita.. ii era teama, era intuneric..
-Andrew imi e frica. E atat de straniu.
-Va fi bine. Iti promit inca o data.
-Dar imi e frica, imi e frig, foame, spaima, sunt obosita, ma simt ciudat... te rog Andrew.. te rog ai grija de mine, si ii sare in brate.
-Maiult decat de viata mea. Promit
Iar in acel moment privirile lor se intalnisera, iar cu fiecare parte din corpul lui isi dorea sa o sarute, si a facut asta. Atmosfera fiind nu tocmai prielnica dar cea mai romantica..pe un camp pustiu, sub un cer divin plin de stele, o liniste in care si gandurile tale se pierdeau si o caldura sufleteasca impartasita intre ei 2.. in schimbul frigului de afara. In aceste circumstante..primul lor sarut a avut sa se desfasoare. Sarutul acela nu il vor uita niciunul, niciodata. Momentul in care buzele lor au facut cunostinta, in care rasuflarile lor le-au incalzit unul altuia trupurile..imbratisarea care a avut loc inainte si dupa acel sarut si tot ce era legat de aia.. nu vor avea cum sa uite..
Cand sarutul a luat sfarsit ea, l-a mangaiat pe obraz si i-a zambit, i-a spus " multumesc" iar el cu un zambet aprobator a sarutat-o pe frunte..i-a luat geanta si tinand-o oarecum protejata de frig, se indreapta spre oras.
Era un oras mare, cu cladiri la fel ca in New York. Erau in Boston. Iar timp de cateva ore hotarasera sa stea la un hotel, pentru a se odihnii.
*in camera hotelului*
-E bine?
-Da, minunat. Sii...mersii.
-Pentru ce?
-Ca ai grija de mine.
-Ha.. asta e un lucru pe care il fac pentru ca vreau si simt.
-Si pentru asta trebuie sa iti multumesc.
-Voi avea grija de tine, ti-am promis. Acum culca-te. Trebuie sa te odihnesti.
-Bine. Asa voi face. Noapte buna.
-La fel.
Se apleaca, o saruta pe frunte, o acopera si o lasa sa doarma uitandu-se la ea ca la un inger.
"Noapte buna scumpa mea, noapte buna!"
Heiii, imi pare rau ca nu am mai postat de atata vreme..am avut de invatat si timpul meu a fost umplut la maxim. Sper ca va place acest capitol. :** va pup :*
