Capitolul 9 - Scrisoarea

52 2 0
                                    

"Ei bine, e greu sa uiti pe cineva pe care il iubesti sau pe care l-ai iubit vreodata. Iubirea e cel mai mare blestem. O data ce a pus mana pe tine, te distruge incet incet pana devii din om, neom. Acest cuvant pentru altii e doar o banalitate, un joc, ceva cu care sa iti umplii timpul, dar se inseala. Iubirea este complexul vietii, este frunusetea ascunsa in umbra sufletului, este fericirea de a vedea o persoana, este nostalgia de ai atinge buzele, de au mangaia chipul, de ai face complimente, de aj fi alaturi, de ai plange in brate sau de a rade langa acel cineva special. A iubii e echivalentul termenului a traii, fiindca ambele se sting cand e timpul. Pentru mine draga Emilly, iubirea e cel mai frumos sentiment din toata viata. E complexul acela de sentimente pe care le traiesti o data in viata.
Imi pare rau Emilly, nu te voi uita, nu voi avea cum, te iubesc, ai grija de tine..promit ca ma intorc repede..."

  Aceasta fusese scrisoarea.. lasata pe masa de Andrew.
-Buna dimineata! Spune Em.
.....nici un raspuns
-Andrew, esti aici?
.....la fel, fara raspuns
        Se ridica si il cauta in tot apartamentul..asteapta 10 minute..cu gandul ca apare.. si gaseste in sertarul noptierei o scrisoare. In acea scrisoare el spunea destul de sumar, dar artistic, ce e iubirea. Em nu intelegea, citise de 5 ori acea scrisoare...nu intelegea.
        Lacrimile i-au navalit obrajii, raurile ce ii conturau fata parca erau pline de ura, dar nu era asa. Era doar dezamagire, nu avea cum sa urasca pe cineva caruia i-a daruit si inca ii daruieste dragostea ei.
        Citind iar si iar acea scrisoare...deduce un lucru "ma  intoarc repede". In sufletul ei acum se scrie o alta scrisoare. Ia o foaie si, o scrie, pentru el, si o lasa in apartamentul hoteluli, exact in acelasi loc in care era si scrisoarea lasata de el. Isi ia lucrurile si pleaca pe "unde o poarta vantul". Cu lacrimi in ochi si cu sufletul tatuat de durere, isi continua drumul, nimeni nu stie unde a fost, unde este si unde va merge. Se gandea numai la Andrew, din cand in cand, la mama sa.. si la starea ei..de sanatate. Ii era frica, nu avea medicamente..nu stia ce sa faca..dar se descurca. Inima ii spunea sa il gaseasca pe Andrew, mintea, sa fuga de el pentru a nu o ranii si a 2-a oara.
Ajungand intr-o statie de metrou.
-Buna ziua, scuzati-ma de deranj, imi puteti spune cum merg metrourile?
-Mda, primul merge spre centru. Al doilea o ia spre periferie, al treilea la muzeu si al patrulea are cursa lunga la New york.
-Multumesc. La revedere.
          Intr-unul din metrouri. Em zarii o geaca la fel ca a lui Andrew. Si o luase la fuga spre el, ii puse mana pe umar, si astepta sa il ia in brate, dar nu era asa, nu era el.
         Ajungand in centru si uitandu-se in jur, observase un atelier de tatuaje..pe geam scria ca un tatuaj e 10$. Se scormonise si avea doar 3$. Era total hotarata aa isi faca un tatuaj asa ca a incercat sa faca rost de bani. De fapt, inca se gandea cum. Mai mergand putin...vazuse o doamna ce puse afis in geam precum ca, doreste o persoana care sa ii aranjeze produsele in vitrina. Iar Em facuse asta, timp de 5 ore,  a aranjat diferite chestii in vitrine. Primise 25$. Acum avea suficienti bani pentru a-si face tatuajul si ii mai ajungeau si de mancare. Era ora 18:00. Em intra in atelier..si acolo da peste o fata frumoasa si draguta.
-Hei, buna, eu sunt Juls. Spune ea foarte entuziasmata.
-Hei, eu sunt Em.
-Ce nume dragut.
-Si al tau.
-Ei bine, ce vrei?
-Un tatuaj.
-Ooo da, ce dragut, o sa iti placa.
-Hmm, sper.
-E primul?
-Da..
-Nu conteaza, o sa fie bine. Ce ai vrea?
-Un semisoare intr-un infinit.
-Uuu, ce dragut, cata imaginatie. Imi place. Haide la treaba .
-Fie..hai :* spuse ea parca cu un zambet pe buze.
     In timp ce  Juls lucra la tatuajul ei.
-Siii, de unde esti?
-New York.
- Si ce cauti tocmai aici?
-Paiii, complicat.
-Pff, ok. Siiii e gata.
-Wooow :) ce bine arata.
-Asa e. Mersii.
-Si eu iti multumesc.
-Sii..mai stai pe aici?
-Paii, adica na, nu am unde sa merg.
-Pai, eu dupa, merg sa mananc. Vrei sa vii?
-Aaa...
-Haide..va fi distractiv.
-Ohh fie..vin si eu. Ok pai asteapta sa strang aici si mergem.
-Bine. Poftim banii.
-Lasa, e ok, considera-l un cadou.
-Nu pot accepta..ia banii.
-Nu, lasa asa :* te revansezi altadata altcumva.
-Ok.. ce zici prin a incepe sa te ajuta sa strangi.
-Buna idee =))) spune ea amuzata.
        Si dupa ce au strans, cele doua s-au dus la fast food-ul preferat al lui Juls, au mancat si au poveatit si se facuse tare tarziu.
-Ohh, ce tarziu e si e atat de intuneric..unde o sa merg acum?...
-Heiii, poti venii la mine, stau singura intr-un apartament destul de mare..si asa ma plictisesc.
-Nu vreau sa deranjez.
-Nu deranjezi, termina cu prostiile.
-Ohh, as vrea sa vin.
-Atunci vi, asa facem, hai, va fi distractiv, ai sa vezi.
-Bineee. Spese Em cu un zambet pe buze.

HEIII! SCUZE CA NU AM MAI SCRIS NIMIC DE O LUNA, DAR NU AM PUTUT. IMI PARE RAU, SPER CA VA PLACE ACEST CAPITOL :* SI MULTUMESC PENTRU CEI 140  DE URMAROTORI :* PENTRU URMATORUL CAPITOL, DACA AVETI IDEI SAU PREFERINTE LASATI-MI MESAJ. VAAA PUP :****

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 26, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Pe vârf de munteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum