Povestiri anoste despre bărbați și femei

***

Nu îmi mai bubuie capul. Plescăi obosită și un gust de sânge îmi întoarce stomacul pe dos. "Căcatul ăsta de la Marta...". Mă șterg la gură și mă caut de-o țigară. "La dracu, de ce am sentimentul ăsta prost?".
     -Sisi?
-Ce e?
-Îl mai știi pe Lulu?
-Lulu-Cap-de-Pula?
-Da.
-Da.
-Acum două seri, veneam de la un raid, am ajuns devreme, pe la doișpe' noaptea, că mă tăiasem urât, porcii ne mirosiseră. Sau cineva le-a zis ce miros o să plutească în aer. Dacă mă pui să ghicesc în cărți, în ceai sau în pulă, ghicesc juma' de kil de praf de șobolan.
Sisi și-a ridicat o sprânceană. Căutătura ei glaciară m-a țintuit de spătar pentru o secundă.
-Îl vinzi pe Gary?
-Gary e un muist!
-Îl vinzi pe Gary?
Las capul în jos, încă puțin și îmi explodează o venă dacă îi mai țin privirea.
-Mă rog, să vezi, treaba e că ne-au ciufulit un pic, dar Bătrânu ne-a scos pe toți de acolo, cotoiul are fler, n-am pierdut nici măcar traistele cu apă. Ajung acasă, Lulu și-o freca în pat. "Te bagi?" întreabă scârba. "Lulu, mi se infectează căcatul ăsta dacă nu mă ocup repede" îi zic. "Și gâtul ți se infectează dacă nu iei o gură" rânjește la mine. "Vrei sa mănânci?" îl întreb pe prost. "Mi-e foame doar de pizdă, iubito". Îl ignor, era la 2 replici proaste distanță de un glonț în cur, mă bandajez, înfulec ceva și mă bag în pat. Ațipisem și bestia mă zgâlțâie. "Auzi? Hei, iubita, auzi? Am poftă de gem pe pâine. Îmi faci și mie gem cu unt pe pâine?" mă întreabă el nonșalant. Tu înțelegi? Porcul voia gem cu pâine!!!
-Și ce-ai făcut?
-I-am pus gem pe pâine și m-am despărțit de el.
-E un bou.
-Știi care e partea bună, Sisi?
Tace.
-Azi avem o scuză, continui eu. Avem un preș sub care ascundem toate abjecțiile pe care nu vrem să le recunoaștem drept ale noastre. Putem să fim scârbe și să dăm vina pe război, pe lupte, pe cealaltă tabără. Și o și facem. Mereu e vina lor, niciodată vina noastră. Din cauza lor suntem cum suntem, din cauza noastră, ei sunt cum sunt. Ne golim intestinele conștiinței în groapa asta pututoasă a contextului, oh, magicul și scumpul context! Noi suntem oameni, doar situația asta temporară ne face scârbe, nu? Dormim în același pat în care ne pișăm sânge și borâm atrocități, dar e un somn liniștit, odihnitor, murdăria nu e a noastră, e a sistemului.
-Îl mai știi pe Igor?
     -Ceafă groasă cu brățările "din aur"?
     -Înainte să fie libidinos, mi-a fost amant.
     O privesc suspicioasă. Dau o dușcă de mizerie din aia de imitație de vodcă.
     -Iar mă testezi?
     -A fost demult. Într-o zi, citeam împreună, unul lângă altul. S-a ridicat brusc, și-a făcut bagajele și a plecat. S-a oprit în prag să dea de pământ cu cheia de la casă.
     -Te-ai dus după el?
     -Evident că nu, de abia înhățasem un volum rar cu eseurile lui Orwell, doar nu-s tâmpită! Oricum, termin eu cartea, fac patul și mă duc să mă piș. Aud niște bătăi în geam. Trag draperia, era el. Îi deschid, se uită la mine și tace. Avea ochii umezi. Se dezbracă, ne băgăm în pat. Îl sărut de noapte bună, mă cuibăresc în el, tac. Îl simt cum rânjește pe întuneric și mă înfior puțin. "Știi de unde vin?" mă ațâță el cu vocea lui groasă, de bariton. "Nu", îi răspund eu sec. "Eram pe drum spre o femeie, Sisi, tu înțelegi? Mă duceam să fac sex cu o altă femeie! Eram la ușa ei, am bătut și mi-a deschis goală, era goală-pușcă! Și știi ce am făcut?" întreabă șarpele, mieros ca o zi parfumată de mai, apropiindu-se tandru de mine. Mă îmbrățișează strâns și-mi spune emoționat, cu un tremur ușor: "Am plecat, iubito, am plecat de la ușa aia blestemată și mi-am frânt mâinile astea dezgustătoare cu care am bătut! Eu am vrut să te înșel ca la carte și nu am putut! Atât de dragă îmi ești, nimfa mea diafană!".
     -Să-mi fut una, Sisi, ce căcat e în neregulă cu dezaxatul ăsta? orăcăi eu jumate stupefiată, jumate amuzată.
     -Un bou. S-a întors pe partea ailaltă și a început să sforăie. S-a golit de vinovăție ca o rață care se cacă din picioare. S-a mai și bășit de vreo câteva ori în timpul nopții. De la una mai nasoală s-a trezit speriat. "Ce??! Unde? Cine, ce-ai zis Sisi?!". Îl ignoram, dar am zâmbit puțin pe dinăuntru.
     -Hmm. Să înșeli și să taci sau să înșeli și să spui?
     -Cioran zicea că ne împărtășim cele mai adânci tristețuri nu dintr-o dorință de sinceritate absolută, ci dintr-o nevoie egoistă de a-i face pe ceilalți să simtă și ei nefericirea noastră cruntă, să nu mai suferim singuri în mizerie.
     -Sisi, bea ceva, mă sperii când începi cu Cioran...

     -Bună seara, gâsculițelor, gagicuțelor, domnișoarelor și Sida!
     -Cips, încetează, Rabie e un bou, tu poți mai mult. Nu prea mult, dar mai mult. Strânge-te singur de coaie și dă-ți două capace, te rog.
     -Cioară, atacă femela-bărbat!!! CIUARĂ, TE INVOC!
     -Coaie, Cips, termină, intervine frate-miu sobru, ți-am zis că ciorile nu înțeleg limba oamenilor, lasă-mă pe mine! și începe să țipe cu o voce pițigăiată: CRA, CRA-CRA, CRAAAA!
     -Idioților... Puteți să vă dați și laba unul altuia după glumele astea de cuplu. Homosexualii pulii... oftează plictisit Cioara.