Dragoste neprevăzută

Capitolul 1

Evelina

Ziua de azi a trecut imediat, sunt atât de fericita ca am reușit să-mi aranjez casuta exact pe gustul meu, multe lucruri care sa îmi aducă aminte de casa în care am copilărit și de părinți mei.
Arunc o ultima privire și închid ușa în urma mea. În seara asta voii lucra pana târziu din nou, e duminica noapte și toată lumea are de gând sa petreacă în weekend. Am un loc foarte bine plătit de munca, nu este ceva de viitor dar pentru moment este perfect.
Lucrez la barul din centrul orașului, eu fac băuturile, uneori mai iau și comenzi cand localul este plin.
-Pregatita de munca Eve?
Ma întâmpină Zara cu gura pana la urechi.
-Abia aștept!
II răspund cu un zâmbet aproape invizibil.
Zara este prietena mea, ne-am cunoscut aici și de atunci ne înțelegem perfect.
Merg în camera din spatele barului și încep sa ma schimb pana când o vad ca întra agitata peste mine.
-Ce faci?
O întreb imediat.
-Taci, taci, e politia aici zice ca vrea sa vorbească cu tine.
Ma incrunt și ma îmbrac repede și ies.
Am inima strânsă, în viata mea nu am avut probleme cu politia.
Apar în fata barului și îl vad, parul bine aranjat și vizibil îngrijit, uniforma călcată la dunga și barba puțin rasa.
-Bună seara domnișoara Robinson, sunt Christian Williams, polițist în criminalistica.
Inghit în sec când ii privesc insigna și trag aer în piept.
-Bună seara, cu ce va pot ajuta?
Ii răspund mult mai sigura de cât credeam vreodată ca sunt capabila.
-As vrea sa va pun câteva întrebări legate de noaptea trecuta.
Ma incrunt și îl privesc direct în ochii.
-Sigur.
-Perfect, sa luam loc atunci.
Ne îndreptăm spre o masa din coltul localului foarte retrasa iar Zara începe sa se ocupe de clienți.
-Ca să începem mai direct domnișoară Robinson....
-Puteți să-mi spuneți Evelina.
Il opresc din vorbit și imediat își ridica privirea spre mine cum îmi aude numele, avea cei mai negri ochii pe care ii văzusem în viata mea.
-Evelina...
Face o mica pauza și continua.
-As vrea sa vad camerele de supraveghere de noapte trecuta de pe la ora 03:45, am vorbit cu patronul și mi-a spus sa vorbesc cu tine ca ești responsabila de tot.
Ma simt mandra în momentul asta, cine nu ar fii.
-Bine dar despre ce este vorba?
Întreb curioasa și puțin speriata în timp ce pornim spre încăperea securizata.
-Aseară un bărbat a fost ucis, din surse sigure știu ca aici a fost văzut ultima data.
Simt cum ma trece un fior și simt ca omul asta îmi transmite o stare de neliniște.
-Aici este laptopul și toate înregistrările, eu ma întorc la treaba.
Ies imediat fără a mai aștepta un răspuns și beau un pahar cu apa și gheață imediat.
-Ce e fata, spune-mi ca mor!
Începe Zara sa ma ia imediat la întrebări.
-Nici eu nu știu prea multe, stai puțin.
Încep sa fac câteva băuturi și sa servesc câțiva clienți care așteptau la bar, toți erau curioși ce se întâmplă și cei cu cele doua mașini de politie din parcare.
Trece o ora de când sta și privește pe camerele de filmat iar eu ma
simt atât de încordată și nu prea am stare deloc.
Încerc din nou sa ma concentrez puțin pe munca mea dar imediat tresar cu simt o mana pe umăr.
-Doamne!
Ma întorc, îl privesc și trag aer în piept când ii simt parfumul lui.
-Scuză-mă, te-am strigat dar nu ai auzit, putem sa ieșim un pic afara?
Imi spune aproape în soapta și atât de aproape de mine.
-Da, da eram cu gândul în alta parte, Zara, ocupate tu, te rog.
Il urmez și fără sa vreau îl privesc în cap pana în picioare, era cu adevărat un bărbat frumos.
-Am văzut ca ati vorbit ceva cât timp ii pregăteai o bautură, as putea sa știu ce?
Ma întreabă profesional.
-Barul a fost plin aseara și nu știu despre care bărbat este vorba.
Scoate telefonul din buzunar și îmi arata filmulețul.
-Nu îl cunosc, aseară l-am văzut prima oara, mi-a cerut o vodka cu multa menta, ma intrebat dacă lucrez de mult timp și atât.
-Ti sa părut un client mai diferit mai ciudat sa spunem?
Ma privea atât de serios de parca eu l-am omorât.
-Nu îl cunosc, de unde sa știu cum este de felul sau?!
Se incrunta când observa tonalitatea mea și își baga mâinile în buzunar și ma privește.
-Trebui sa ma întorc la munca, mai aveți alte întrebări?
Oftează și da din cap negativ.
-Bine.
Ii spun în șoapta și fac primul pas de plecare când vocea lui ma oprește.
-Dar trebui sa vii la secție sa dai o declarație pentru ca ai fost ultima persoana cu care a vorbit.
-Poftim?!
Întreb total dezamăgită și iritata.
-Nu vreau sa iau parte la asa ceva,ok? Nu știu cine e, a venit la barul unde lucram, a cerut o bautură și a asta a fost, gata.
Ii repet încă odată și de data asta mult mai aproape de corpul lui.
-Imi pare rău, asta e procedura.
Imi repeta dur și parca puțin supărat.
-Și mie îmi pare rău dar sunt la munca acum, nu pot sa plec dar voi veni mâine dimineață la secție.
-Atunci voii fii aici când termini programul de lucru.
Nu apuc sa mai scot nici un cuvânt ca pleacă la cel de-al doilea polițist.
Sunt plina de nervi, unde puteam sa fug acum, deja ma considera o criminala la cum se comporta.
Imi fac o cafea și o consum repede, spre norocul meu nu prea este asa multa lume, unde este politia nu vine nimeni mai ales ca unii dintre ei mai fumează și etnobotanice deci normal ca barul este aproape gol.
-Doamne în ce am întrat?
Incep sa bomban singura.
Imi arunc privirea carte Zara care spala niște pahare și ma uit și al el, îl vedeam cum sta și așteaptă în mașină singur pentru ca celalalt plecase.
Nu ma simțeam deloc în largul meu, de parca toata lumea sa-r holba la mine, inclusiv el.
Seara trece destul de repede și pe la 2 noapte decid să inchid, Zara pleacă prima și după ultimul client ușa se încheie.
Inima începe să-mi bata cad îl vad cum iese din mașină și ma așteaptă.
Ma apropi de el și nu pot sa scot nici un cuvânt, ma simt atât de intimidata de el.
-Sa mergem.
Imi șoptește după ce îmi deschide portiera și ma urc.
Imi trec o mana prin par și realizez ca am palmele transpirate, mi se întâmplă doar când sunt foarte emoționată.
Il privesc cu coada ochiului pentru câteva secunde dar îmi mut repede privirea.

Sa o luam de la capăt cu o serie noua de povesti de iubire!