Dragoste neprevăzută

Capitolul 2

Christian

Cât de încordat ma face sa ma simt fata asta, nu pot sa cred, în 10 ani de când fac meseria asta nu am întâlnit pe nimeni care sa ma ravaseasca asa, în 2 ore.
Suntem la jumatea drumului dar nici unul din noii nu spune nimic asa ca decid sa sparg eu zidul asta invizibil.
-Esti obosita?
Imi dreg vocea și o privesc cu coada ochiului, avea niște trăsături atât de fine și tot ce emana era naturalețe și blândețe.
-Un pic.
În sfârșit ne-am întâlnit privirile pentru câteva secunde, lucru care mi-l doream de când sa urcat în mașină dar nu pot sa fac asta, nu pot sa ma gândesc la asa ceva.
Imi întorc atenția la strada și îmi arunc ochii la degetul inelar și în minte îmi apare chipul soției mele.
Încep sa ma grăbesc puțin vrând sa scap de ispita de lângă mine.
În 10 minte ajungem în fata clădiri puternic luminata, parchez și coboram.
-Promit ca nu durează mult!
II spun în timp ce o conduc în biroul  comisarului șef unde am lăsat toate probele găsite iar ea deja a început sa dea declarații.
Imi iau o cafea și o aștept, trece aproape o ora pana când iese și ii privesc chipul, era obosita, mult mai obosita de cât am luat-o.
O urmăresc cu privirea pana ajunge în dreptul meu și ma ridic în picioare.
-Ești ok?
-Da, vreau sa merg acasă, o sa iau un taxi.
Imi răspunde imediat și iese din clădire lăsându-mă în urma ei.
O urmez imediat și ii strig când ajung în spatele ei:
-Eu te duc acasă Evelina.
Se oprește în loc și pun pariu ca se încrunta.
-O sa iau un taxi, e în regula.
Observ cât de iritata și nervoasa este și o înțeleg, interogatoriul cu comisarul nu este tocmai ușor, pune presiune pe tine și întrebări în toate modurile în asa fel sa te intimideze și sa afle tot adevărul.
-Eu te-am adus aici, tot eu te voi duce și acasă, e periculos noapte.
Zâmbește ironica și își da ochii peste cap, se urca în mașină și ma așteaptă sa plecam.
Are un caracter atât de puternic, îmi place felul ei.
-Imi spui adresa?
O întreb serios iar ea ma privea la fel de serioasa.
-Straders 16.
Zâmbesc foarte discret când ii aud tonalitatea și o vad bosumflata.
-Asa procedați voii cu toți oamenii nevinovați?
Imi ridic sprâncenele când aud întrebarea ei.
-Asa cum?
Simt ca va exploda în curând și va spune tot ce o deranjează.
-De parca as fii o criminala, de parca eu l-am omorât pe tipul ala.
Era dezamăgită, furioasa și rușinata tot odata.
-Evelina nimeni nu a spus asa ceva.
-Tu ai fost primul care a dat de înțeles lucrul asta, unde credeai ca fug? Stai liniștit ca puteam sa vin și singura la sectie.
Imi trec o mana prin par și sunt puțin încordat, nu am vrut sa se simtă asa nici un moment.
-Sau poate ca am rămas acolo pentru ca este de datoria mea sa te știu în siguranță, nu se știe dacă tipul ala avea vreun grup ceva care sa-r putea întoarce la bar și sa creeze probleme.
-Aveam bodyguarzi.
-Iar tu ai răspuns la orice.
Ii spun râzând puțin ironic.
Fata asta ma înnebunește de cap, e atât de complicata, pare ca nu-i convine nimic și are impresia ca nimic rău nu i se poate întâmpla.
Nici unul dintre noii nu mai spune nimic, o vad cum se întoarce pe geam iar eu abia acum observ ca a început sa se lumineze afara iar un curând va răsări soarele.
Ma uit la ceasul din bord și este 5 jumate dimineața, a fost o noapte foarte ciudata.
Și întâmplările dar și sentimentele mele sunt puțin răvășite acum.
Imi place Evelina, are ceva ce nu am întâlnit, are o nebunie, siguranță și îți transmite niște stări dar din păcate nu ma pot îndrăgosti niciodată de nimeni, nu pot să-i fac asta soției mele.
În curând am ajuns pe alee casei ei, o  casuta mica dar se vede ca este îngrijită.
-Am ajuns.
Ii spun când opresc motorul și ma uit la ea, zambesc larg când o privesc cum doarme.
Era o fata superba, cu adevărat superba.
O ating ușor pe mana și o mai strâng încă odată dar mult mai aproape de ea.
Parfumul ei dulce ma face sa îmi vina în minte numai prosti.
Tresare și își trage imediat mana.
-M-ai speriat.
Imi spune în șoapte și puțin răgușita.
-Iartă-mă.
Ii spun ușor și în mine începe o lupta noua, vreau sa stau departe de ea, sa nu o mai privesc în felul asta, sa nu ma mai întreb ce gust au buzele ei dar nu pot, nu pot sa o fac.
-Mulțumesc ca mai adus.
Ne dam amândoi jos din mașină și în gând îmi vine un singur lucru.
-Uite numărul meu, oricând ai nevoie de mine  sună-mă!
Zâmbește discret și îl ia.
-Noapte bună!
-Noapte bună Evelina!
Ma urc în mașină vrând sa plec dar pana nu o vad intrând în casa nu pornesc motorul.

Evelina

În sfârșit acasă, ce noapte am avut, am o durere îngrozitoare de cap și abia aștept sa ma urc în pat.
Trag toate draperiile de la casa făcând întuneric dar când ajung la ultima ma uit către alee și abia acum îl vad cum pleacă.
Ce bărbat dificil, e atât de complicat, nici nu ma mir ca lucrează în crime și chestii de genul.
Închid ușa și merg direct în baie, îmi fac un dus cald după care îmi iau pijamalele preferate și direct în pat.
Imi verific telefonul unde am câteva mesaje de la Zara, ii trimet unul repede ca să o liniștesc și imediat închid și mintea îmi zboară la chipul lui și asa adorm.

Christian

Înainte sa merg acasă am trecut din nou pe la secție pentru ca vreau sa iau declarația Evelinei și tot odată sa aflu mai multe despre ea.
-Christian, sa întâmplat ceva?
Ma întâmpină comisarul Josh și tot odată un prieten vechi de familie.
-Nu, nu, am venit sa iau dosarul Evelinei Robinson, eu o sa ma ocup de caz și as vrea sa vad ce a declarat.
-Sigur.
În 10 minute ies din clădire cu dosarul în mana și imediat ajung acasă.
Deschid ușor ușa și primul lucru pe care îl fac este sa merg în dormitorul micuței Lara, fetita mea de un an.

Abia aștept sa va aud părerile despre noua carte, sper din suflet sa va placa.