Voice of the artist

Interviu cu camelia_banica20

Toph: Pentru început, ți-ai putea face o scurtă descriere?

Cami: Desigur. Păi aș putea începe prin a spune că am 15 ani, studiez la un liceu de artă, ador să citesc, să mă uit la seriale și bineînțeles, să desenez. Sunt o persoană destul de responsabilă, sociabilă, ador să dau sfaturi și păreri în materie de orice, sunt foarte atentă la detalii, îmi plac mult thrillerele psihologice (recomand Tăietură Finală și Agonie Mentală de Veit Etzold) și iubesc cățelușii multt de tooottt Bunn. Acum.. legat de liceu, am să dau un sfat pentru cei ce sunt în clasa a 8-a sau mai mici. O să spun cum mi s-a întâmplat mie. Deci pentru început, am început să desenez serios prin toamna lui 2016. De atunci am trecut și trec în momentul actual printr-o evoluție continuă. Cu toate că am acest talent, de a desena, nu voiam nici în ruptul capului să merg la liceul de arte. Aveam eu ceva impregnat în minte despre acest liceu și efectiv era exclusă opțiunea asta. Darrrr două dintre colegele mele, prin ultima lună a anului școlar anterior, s-au decis să dea probele la arte. Și s-au rugat de mine zile întregi să vin să le dau și eu. Nu neapărat să intru acolo, dar măcar să am probele date. Am cedat într-un final și după o săptămână m-am decis așa random că eu chiar vreau să intru la liceul de arte. Am avut persoane care m-au încurajat și m-au sfătuit, chiar s-au rugat de mine să dau la arte, iar eu nu voiam. Când au aflat că de fapt m-am hotărât, a fost ca o surpriză, pentru că nu era de așteptat. Am avut parte de sprijinul profesorilor care îmi reaminteau constant să-mi schimb părerea și să dau la arte, am avut pe de altă parte și susținerea prietenilor și a părinților, a cunoștințelor și chiar străinilor care mi-au văzut desenele. Am luat probele cu 9.50 și am fost admisă la arte, iar acum sunt o boboacă mândră de alegerea pe care am făcut-o. Acum.. ce vreau să se înțeleagă din toată povestea asta...Ai spus lucruri care au avut un impact asupra mea. Uite asta e acel lucru care pentru mine mi-a deschis un nou orizont. 

Influența unor anumite persoane te poate face să-ți schimbi foarte repede alegerile, ca în întâmplarea mea. Asta a fost un impact evident pozitiv care mi-a schimbat viitorul și alegerile, deci mare atenție cu liceul. Pot spune că e minunat și e o mândrie să studiezi la un astfel de liceu, iar cine ar vrea să dea la un astfel de liceu, sunt dispusă să vă povestesc toată procedura, cap-coadă.

Cum ai început să desenezi? 

Ca să o iau logic, desenez de când eram mică, ca orice copil de altfel. Apoi, cum am mai zis, prin toamna lui 2016 m-am apucat serios de desen. Am și aici o poveste, motivul pentru care am început de fapt să desenez. Bun deci eram cu mama în vizită la cineva, iar acolo era un bătrânel. Și lucra la un peisaj în creion, desena genial. În perioada aceea eu nu desenam cine știe ce, o făceam ocazional...foarte rar, dar îmi plăcea. Am vorbit cu el, i-am zis că desez și eu, și chiar dacă și-a dat într-un fel seama la ce nivel sunt, m-a încurajat. Foarte mult. Și m-a motivat mai mult decât oricine până atunci. Îmi zâmbea și îmi spunea că desenul chiar nu e pentru oricine, și m-a rugat să-i promit că o să continui să fac asta, chiar dacă sunt la început și n-am mare habar despre desen, chiar dacă rezultatele finale nu vor pe măsura așteptărilor mele, chiar dacă nu-mi va ieși din prima. Pentru că într-un final, la un moment dat, când voi mai crește, iar îndemânarea și evoluția vor crește și ele odată cu mine, o să realizez planșe superbe, de care voi fi mândră. Nu pot explica cât de multă însemnătate au avut și încă au acele cuvinte... Iar până să plec, mi-a oferit peisajul pe care tocmai îl terminase, să-mi aduc aminte de el. Și acum am păstrat planșa și o să o păstrez mult de acum înainte. Am decis atunci, că nu vreau să-l dezamăgesc pe omul asta care mi-a arătat o altă perspectivă, care mi-a arătat un drum, voiam să mă țin de promisiune, așa că m-am ținut tare de desen. Și am ajuns la nivelul la care sunt acum. Și cam așa am început eu să desenez. Și sunt veșnic recunoscătoare că acel om mi-a arătat drumul meu în viață.