Broken feelings

Capitolul 1 - Începutul

                                               Capitoulul 1 - Începutul

-S-au clarificat treburile?

 -Da, totul a mers conform planului ce reieşea din testamentul bunicii.

                Rămân puţin pe gânduri.

-Elizabeth?

-Da... mai e ceva? Uitându-mă uimită la domnul din faţa mea sperând că nu mai are nimic de adăugat. 

        Stăteam picior peste picior cu o cafea în mână şi mă gândeam la cele întâmplate. Numele meu este Elizabeth Morris, am crescut într-o familie de oameni de afaceri. Bunica mea deţinea firma Clark INC, o firmă foarte importantă de asigurări din Londra în timp ce bunicul meu prefera mediul natural. Îi plăcea să facă expediţii montane şi niciodată nu a fost de acord cu treburile în care se implica bunica. Eu mă îngrijoram foarte tare pentru bunicul meu de fiecare dată când pleca în expediţii, deoarece mi se părea riscant ceea ce făcea. El întotdeauna îmi spunea zâmbind, cu o siguranţă în glas, că totul o să fie bine, până când tragedia a zguduit siguranţa lui bine clădită.. Într-o expediţie montană de acum 7 ani, când vremea nu părea prea favorabilă pentru asemenea activităţi, ghinionul a făcut ca, în timp ce grupul din care făcea parte bunicul se căţăra pe munte, să înceapă ploaia, fapt ce a determinat ca expediţia să devină periculoasă şi ca bunicul meu să alunece de pe stâncă şi să-şi piardă viaţa. În acea zi, am simţit cum parcă cerul a căzut deodată peste mine, viaţa nu mai avea nici un rost, deoarece ţineam extrem de mult la bunicul. Îl simţeam aproape de sufletul meu ca şi cum întreaga fiinţă a mamei comunica cu mine prin gesturile sale. Mama... cea mai importantă fiinţă a fiecărui suflet  în parte, dispusă oricând de a-şi da viaţa din dragoste pentru copiii ei. N-am avut parte de iubirea părintească de care am avut atâta nevoie în aceşti ani. Mama mea a murit pentru a-mi oferi şansa la viaţă când m-a născut. Ea s-a căsătorit cu un bărbat important, un om de afaceri cunoscut, numit John Morris. O iubea foarte mult pe mama mea, Samantha, care, când a aflat de moartea ei a fost devastat. Cu timpul a încercat să ocupe cele două locuri importante din viaţa mea, reuşind oarecum să preia atât rolul de tată cât şi cel de mamă. Acest lucru m-a determinat să-l apreciez şi să-l iubesc enorm, simţind căldura sufletească pe care voia să o transmită. De-a lungul anilor, cât tata deţinea firma lui privată de maşini, a încercat să îmi asigure mai mult decât aveam nevoie. Cu toate astea, bunurile materiale nu puteau acoperi toate golurile din viaţa mea. Tata, observând lucrul acesta, încercă din răsputeri să-mi ofere tot ce aveam nevoie, incusiv pe plan emoţional.. Cu toate că vedeam în ochii tatei dorinţa de a mă face să mă simt fericită, tot simţeam lipsa mamei..Tata, simţindu-se oarecum vinovat, a renunţat şi închizându-se în propria lui lume mai rău făcea.. Văzând răul provocat, a cedat presiunii mergând pe calea băuturii. Datorită acestui fapt, firma nu mai prospera la fel ca înainte, tata recurgând într-un final la acte ilegale pentru a-şi întreţine firma. Acum 3 ani, din cauza acestei decăderi, legea a făcut dreptate şi a ajuns la închisoare, astfel îndepărtându-se şi mai mult de mine.. Din cauza aceasta am ajuns să-l urăsc din toată inima şi să-mi doresc să nu-l mai văd niciodată..

        Viaţa mea decădea cu fiecare zi ce trecea, simţindu-mă ca un suflet pustiit ce nu-şi găsea locul nicăieri pe lume. Când eram în clasa a 11-a, bunica încerca să mă îmbuneze, dar nu-i reuşea deloc. Spunea că va face orice pentru a-mi asigura viitorul, obligându-mă în acelaşi timp să merg la Universitatea Yale din New Heaven, America, ştiind că voi ajunge astfel, un doctor la fel ca mama. Ea mi-a promis că mă va întreţine la facultate şi îmi va oferi orice am nevoie, aşa că a făcut un pact care sună cam aşa: „Dragă Elizabeth, contul bancar şi restul bunurilor mele îţi vor fi înmânate după terminarea studiilor la Universitatea Yale.”

        Bunica mea, în decursul timpului cât eram o liceana de clasa a 12-a, a murit şi am rămas complet singură cu o promisiune ce nu credeam că o voi putea îndeplini. Cu toate că aveam o pondere de 15% din averea bunicii, asigurându-mi totodată traiul la facultate, totuşi îmi displăcea ideea de a merge la o facultate ce nu o doream pentru nimic în lume.

        Ştiu că bunica îmi voia tot binele deoarece credea că voi urma ceea ce mama a realizat în viaţă, adică funcţia de doctor chirurg. Cu toate acestea, nu m-aş vedea la Universitatea Yale deoarece urăsc materia din care trebuie să mă pregătesc pentru a deveni un doctor.

        Prin urmare, bunica a angajat un avocat pentru a se asigura că totul va decurge conform planului ei şi deci, uite-mă conversând cu acest individ obscur ce-mi descrie etapele planului:

-Elizabeth?

-Da... mai e ceva?

-Am omis să-ţi spun că bunica ta a donat cei 10% din averea sa organizaţiilor de caritate.

        Nu am mai răspuns nimic având în vedere circumstanţele nedorite. Am aprobat uşor printr-un gest, deşi nu m-am gâdit că bunica va decurge vreodată la aşa ceva având în vedere caracterul puternic pe care-l avea..

        Am stat şi am cugetat la asta toată ziua, în timp ce priveam oraşul cum se cufunda în atmosfera caldă şi liniştită a apusului...