Broken feelings

Capitolul 5 - Prietenie

Capitolul 5 - Prietenie

Razele soarelui pătrund în amfiteatru, strălucind vesele și luminând chipurile bobocilor curioși, care ascultă entuziasmați urările de bun venit și sfaturile profesorilor universitari. Discursul lor mă plictiseşte grav. Cufundată în propriile-mi gânduri, aud doar fundalul, puţin înfundat, al vocilor molcome şi atât de monotone..

- Tu ești Elizabeth Morris din Anglia?

Îmi ridic privirea înspre persoana care mi-a pus întrebarea, puțin iritată de faptul că m-a deranjat din visare și dau de ochii verzi, timizi dar curioși ai lui Andrew.

- Da.. Sunt din Anglia. Ce are a face? Întreb oarecum indispusă, ca și cum întrebarea ar fi fost o primă mișcare rasistă.

- A, nimic.. spune cu jumătate de glas, ca și cum ar fi simțit ceea ce eu voiam să transmit.

Își pune capul în pămant și rosteşte la fel de încet:

- Întreb doar fiindcă am citit pe internet lista de studenți din grupa de unde fac parte și am dat și peste numele tău. Sincer, nu cunosc pe nimeni de aici și mă bucur că am ajuns să te cunosc pe tine..

Rosteşte aceste cuvinte, pline de sinceritate, cu o voce ușor tremurândă, în timp ce șterge absent cu radiera o urmă de pix uitată pe bancă. Sunt surprinsă să aud asemenea cuvinte din partea unui străin și regretând faptul că m-am îndoit de el, îi răspund cu o voce calmă:

- Mă bucur să aud asta.. Îmi poți spune te rog din ce grupă facem parte?

- Sigur, spune zâmbind cu o voce plină de încredere.

Își deschide ghiozdanul și scoate o foaie de hârtie plină de tabele.

- Uite, chiar aici.

Îmi arătă cu degetul seria III și grupa 2 unde mi-am regăsit numele, printre cei 80 de studenți afișați pe listă. Mi-a explicat cum decurge repartizarea pe serii și grupe, aflând că aceasta se face în ordinea alfabetică a studenților admiși.

- Mulțumesc că mi-ai spus, eu nu am internet, deci cred că nu aș fi știut niciodată.

- Dar profesorul ne-a numit mai devreme pe fiecare în parte unde suntem repartizați.

Rușinată și nevrând să recunosc faptul că nu am înțeles nimic din cele spuse de profesor din cauză că sunt adormită, am dat vina pe neatenție din cauza faptului că ascultam muzică la căști. Am avut noroc că am căștile uitate în jurul gâtului, cum ascultam muzică de obicei, pentru a îmi putea dovedi nevinovația.

- Dacă nu ai internet, îți dau eu orarul.

Îmi întinde hârtia cu orarul și, fără răbdare îmi arunc privirea asupra lui, ca și cum ar fi ceva extrem de interesant.Dezamăgită pentru că mă aşteptam la cu totul alte discipline, îmi pun orarul în geantă, mulțumindu-i noului meu coleg de facultate.

Între timp, discursul plictisitor al profesorilor încetă, studenții ies bucuroși afară, fiind scutiți de seminare pe ziua de azi. Am făcut cunoștință cu câțiva colegi mai sociabili, care m-au invitat la un suc împreună cu întreaga grupă. Prima dată am vrut să refuz, știindu-mă puțin mai retrasă, dar uitându-mă la Andrew, mi-am dat seama după chip și felul său de a fi că și el a refuzat și, gândindu-mă că această ieșire cu colegii ar putea fi ocazia perfectă de a ne cunoaște între noi, de a evolua din punct de vedere social și pentru a face un pas în față în ceea ce privește relațiile dintre colegi.

- Vin cu voi, răspund hotărâtă, doar dacă vine și Andrew cu noi.

Colegii nu prea par să ia în seamă ultima parte, neștiind cine este acest Andrew, bucuroși doar de faptul că au mai corupt pe cineva să participe la mica lor ieșire. Mă apropii de Andrew entuziasmată de idee, dar în loc să se bucure și el, îl găsesc posomorât.