Capitolul 9

159 15 4
                                    

      Recunosc , cafeneaua era pur și simplu extraordinar de frumoasă , un stil aparte . Totul era vintage, eu ador acest stil de localuri , pozele vintage le ador , hainele și pictura tot în stilul vintage le prefer .
   Ne-am așezat la o masă de lângă geam , un geam uriaș , se vedea totul afară , ne-am luat câte o cafea și câte un cornet cu ciocolată. Cafeaua era bună , dar cornetul era cel mai delicios din toți pe care i-am gustat . Savuram ambii acest minunat și delicios desert .
— Ellera , povestește ceva despre tine , vreau să te cunosc mai bine . Îmi spune el cu niște ochi dulci că nu am cum să îl refuz , deși nu prea îmi place să povestesc chestii despre mine și viața mea .
—Am 17 ani , curând fac 18 . Nu-mi place să gătesc , îmi plac filmele horror , îmi plac cărțile detective și romanele . Cam din acești criterii e alcătuită persoana mea . Îi raspund eu amuzată.
— Părinții tăi sunt la Londra ? De ce nu au venit și ei cu tine ?
— Părinții mei au decedat într-un accident rutier , o am doar pe Anna , sora mea .
— Îmi pare foarte rău , scuze , nu m-am gândit ...  Vedeam că ochii i-au devenit triști .
— Totul e ok . Am trecut cumva peste asta . Dar tu ? Tu cu ce te ocupi ? Povestește ? ii zic eu și mă așez într-o poziție comodă , arătându-i că sunt gata să-l ascult .
— Sunt student la Universitatea de Arhitectură , am 22 de ani și sunt un băiat cuminte !  Zice el și râde . Dumnezeule , ce zâmbet frumos are . Totul e perfect la el .
    Am mai stat și am vorbit câteva ore , apoi mi-a sunat telefonul , era Anna , se plictisea și mă implora să vin acasă .
— Nik , eu trebuie să plec . Sora mea are nevoie de mine acasă .
— Sigur , nici o problemă , te conduc eu până acasă .
— Mulțumesc .
Chiar voiam să mai petrec și acele 10-15 minute până acasă cu el .
   Ne-am urcat în mașină , era liniște , prea liniște , poate și el gândea exact , că tocmai ce mă gândeam la asta a pus niște muzică . Mai bine !
   Am ajuns la hotel și când mă pregătesc să ies din mașină , el mă oprește și mă sărută pe buze . Un sărut neașteptat și dulce , cel mai dulce dintre toate .
— Ne mai vedem și altă zi ? mă întreabă el . Dar eu nu îi răspund la întrebare , l-am privit căteva secunde și am ieșit din mașina . Atunci mi-am dat seama că da , o să ne mai vedem . Totul abia începe . Simțeam cum inima aproape să-mi sară din piept . Simțeam niște emoții ce nu le-am cunoscut până acum , dar sunt niște emoții frumoase ce merită trăite .

Visul spulberatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum