Capitolul 20

148 9 3
                                    

Era marți. Marți întotdeauna a fost ziua mea preferată , marția totul mergea altfel. Poate din motiv că am fost născută într-o marțe frumoasă de Noiembrie . Era prima dimineață după mult timp când mă trezesc nu de la alarma telefonului sau de la apeluri , mă trezesc de la îmbrățișările călduroase și dulci ale lui Nik . În sfârșit o dimineață în care ne bem liniștiți cafeaua , luăm micul dejun împreună . Desigur că micul dejun îl pregătește el iar eu între timp citesc câteva pagini din minunata carte " Te blestem să te îndrăgostești de mine" , mai am puțin și termin minunăția acesta , care cu siguranță va ramane preferata mea pe mult timp înainte , până voi citi ceva mai frumos și mai trist , desigur .
Citind această carte simți durerea eroilor acesteia , simți că iubirea poate să și doară  , iar cel mai mult m-a întristat faptul că ideea de bază a acestei cărți este că doar o iubire imposibilă este adevărată și nu știam cum și de ce dar simțeam frica aceasta de al pierde pe Nik , fiindcă simțeam iubirea lui  , era adevărată , dar eu un final trist nu plănuiesc iubirei noastre. Concetrată asupra cărții și plutind prin visele și imaginația mea , mă aduce cu picioarele pe pământ vocea cea mai dulce care se aude din bucătărie . Cea mai bună cafea , dupa Anna desigur , o face Nik , dulce dar totodată amăruie , așa cum trebuie să aibă gustul cafeaua perfectă. Nuștiu dacă am mai menționat dar sunt îndrăgostită până peste cap de corneții parisieni dulci , cremoși si foarte moi și cel mai important e că ei niciodată nu lipsesc din bucătăria mea.
Era amiaza când am ieșit la shopping . Eram în mașină și priveam pe geam , m-am pierdut printre gândurile ca , cum ar fi dacă aș fi avut pe cineva , o prietenă , cu care să pot vorbi despre orice , cu care să-mi petrec zilele când Nik nu poate fi lângă mine . Niciodată nu am avut o prietenă pe care să o pot numi ''my soulmate'' , alături mi-a fost mereu doar Anna . Mama mereu zicea ca nu există om mai apropiat în lume decât o soră . Am avut și eu ca orice fată normală prietene , sau mai bine zis cunoscute , cu care poate ieșeam la un suc sau la un film , dar când îmi era cel mai greu doar Anna era lângă mine. Acum nu o am alături , iar sufletului meu îi este greu , dar mulțumită lui Nik nu mă simt atât de singură.
Am ajuns la magazinele cu cele mai frumoase rochii. Rochii minunate , de parcă ar fi scoase din poveștile Disney. O rochie roșie din spatele celor mai strălucitoare mi-a atras privirea , am luat-o imediat să o probez . Nu pot reda cât de minunată e rochia aceasta și e roșie , culoarea care mereu am considerat-o că mă caracterizează , de parcă această culoare a fost creată special pentru mine . Mereu am considerat că o rochie nu are nevoie de prea multe detalii pentru a ieși în evidență , iar această minunăție e exact ce îmi place mie , având dantelă lucitoare deja o făcea ca de prințesă , am cumpărat-o fără să mai stau pe gânduri , iar Nik s-a mirat că sunt așa decisivă când e vorba de haine și modă.

Era rochia perfectă pentru urmatorul meu concert , care urma să aiba loc după ce vin din Londra.

Visul spulberatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum