-Orice! Fac orice ca sa il aduc inapoi.
Si asa a inceput totul... zilele ai trecut una dupa alta. Plan dupa plan. Antrenament dupa antrenament. Cosmar dupa cosmar...
-Cand o sa fiu gata?
-Dupa tot ce am vazut pana acum, niciodata, dar trebuie sa o faci. Te vei descurca.
M-am incruntat la el abtinandu-ma sa nu plang pentru ca totul ar putea merge rau. Nopti la rand m-am gandit si am plans pentru cel pe care l-am pierdut si pe care nu il voi putea salva. Au trecut luni bune si nu sunt pregatita, dar EL crede ca ma voi descurca din cauza abilitatilor mele capatate in alta lume.
-HEI FI ATENTA!
Ultimele cuvinte auzite inainte sa vad negru.
M-am trezit in padure. Era asa de pustie... Nu era nimic in jur, dar printre copaci se zarea vechea cabana care emana lumina si niste rasete de bucurie care ma atrageau. Asa ca am pornit spre ea.
Usa era inchisa. M-am dus catre cel mai apropiat geam sa vad ce se intampla. Eram eu, fericita. Iar langa mine... Ochii mi-au fost inundati de lacrimi imediat. Jay!
Am incercat sa deschid usa, sa sparg geamul, orice pentru a staanga el din nou. Dar nu am reusit. Deodata cabana a inceput sa se cutremure iar eu am cazut. M-am ridicat repede, dar cabana nu mai era. In locul peretilor de lemn au aparut niste gratii inalte. Cabana se transformase intr-o celula, iar Jay era inchis inauntru singur, trist si fara vreo cale de scapare.
-Delilah! Esti bine?! De ce esti asa de neatenta? La ce te mai gandeai acum?
-Sunt bine. A fost doar o cazatura..
-O cazatura de la 10 metri in urma careia ai lesinat!!!
-Sunt bine acum.
-Trebuie sa te concentrezi. Asta e ultimul antrenament. Maine te voi duce la Jay, iar apoi nu voi mai fi cu acolo sa te ridic daca esti neatenta si lesini. Trebuie sa ai grija.
-O sa am. Promit. Pentru Jay.
In dimineata urmatoare am iesit din cabana, iar in fata acesteia ma asteptau zeci de masini de politie, politisti si El Eram inconjurata. Nu imi vine sa cred! M-a predat politiei?!
Nici nu am avut timp sa clipesc de doua ori si deja eram prinsa de 5 politisti. Am incercat sa ripostez, dar erau prea multi. M-au prins.
-O sa te ducem acolo unde iti este locul!
M-am uitat la el si nu intelegeam ce se intampla. De ce mi-a facut asta? M-au bagat intr-o masina mare, au inchis usile si m-au lasat singura in intuneric.
Drumul a durat foarte mult. Ore intregi am stat ghemuita in intuneric incercand sa imi dau seama unde ma duc si cum voi scapa. Nicio idee.
Masina se opri. Politistii au deschis usile si au lasat lumina orbitoare a unui reflector sa partunda, ochii incepand sa imi arda. M-au scos cu forta din masina. Dupa ce am inceput sa vad clar m-am uitat in jur. O inchosoare. Una uriasa si foarte bine pazita.
M-au dus pana inauntru si m-au aruncat intr-o celula rece.
-In seara asta stai singura de maine o sa ai un coleg!
-Am auzit ca o sa o mute cu detinutul 613.
-Nu va rezista nici macar o zi.
-Eu nu as subestima-o. Uita-te la ea. E o ciudata.
Si au plecat in hohote de ras lasandu-ma pe podeaua celulei.
