Ciudatul de pe strada Wallrow

Inceputul(pt.1)

    E anul 2012, iar eu sunt in clasa a 8-a si ca orice adolescent, o urasc! Totul e oribil, am niste colegi tampiti si viata mea este oribila. Parintii ma bat la cap permanent sa iau note bune, iar prietena nu imi da pace! De cand a inceput anul simt ca innebunesc. Locuiesc pe strada Wallrow si scoala mea e foarte aproape de casa, de obicei stau pe facebook sau scriu poezii care multora li se par ciudate,desi prietenei mele ii plac. Cred ca de asta am ajuns impreuna, de obicei nu prea stiu sa vorbesc cu fetele. Acum ma enerveaza permanent sa devin mai popular si sa scot nasul din telefon(btw, acolo imi scriu si poeziile, iar totul are o suta de mii de parole). Fiecare zi este cam la fel, totul e monoton si ploua, merg la scoala, iar doar noua si zece si apoi ma chinui la ora de sport.

    Cred ca in sfarsit am gasit o modalitate sa o multumesc pe Katy(prietena mea). Ma voi apuca serios de sala. Asa o sa devin si mai popular si nici nu mi-ar strica putina forta, asa ca o sa incep un program serios. M-am hotarat sa fiu mai atent si cu telefonul, ieri in ora de sport cineva a incercat sa treaca de parole si mi l-a blocat. Era sa pierd toate poeziile. Si mai nou prietena cea enervanta a lui Katy, Loise, ma tot freaca la cap sa stau mai putin cu Katy pentru ca nu mai are timp de ea. Nu cred ca realizeaza ca Katy e cea care ma bate la cap permanent sa iesim. Nu ca nu mi-ar placea sa ies cu ea, Katy e foarte draguta, e cam de inaltimea mea si imi zambeste mereu. Niciodata nu se machiaza si, sincer, ma bucur,nu am chef de urme de ruj pe fata.

    De curand s-a mutat un nou vecin alaturi, e foarte ciudat pentru ca sta singur in casa si e de varsta mea. De cand s-a mutat in acea casa, totul pare mai mohorat si mai sec acolo.  Am aflat ca va veni la aceeasi scoala cu mine. Nu m-am inselat, cum am intrat in clasa mi-a sarit in ochi, un copil firav cu fata total acoperita de umbra lasata de gluga. Ciudat, dar nici un profesor nu ii spune nimic legat de parul lung, de hanoracul negru, sau de casca pe care o are permanent in ureche. Parca emana o energie negativa, care ii opreste pe toti sa ii spuna ceva. Pe langa toate astea, nu stiu de ce dar mereu batea in masa un ritm, un ritm rock. Nu vorbeste decat atunci cand este ascultat, asa ca am aflat cu foarte mult greu cum il cheama. Numele lui este Derek.

    Copii populari incep sa se comporte ciudat cu el. Cred ca ii enerveaza faptul ca nu ii baga in seama. Si cand enervezi popularii ai probleme. Asa ca intr-o zi s-a trezit fata in fata cu matahala de Brick, insotit de alte doua matahale de liceu. Brick este un tip masiv, deja are barba si pare mai musculos decat oricine, desi cred ca e doar efectul prafurilor pe care le ia. L-a trantit pe Derek cu capul de vestiare, credeam ca i-a spart capul si o sa inceapa sa planga sau ceva gen, dar cand colo, a plecat mai departe cu o mica pata de sange pe gluga. Brick s-a enervat, i-a taiat calea, i-a smuls casca din ureche si a tipat la el : "Te crezi smecher, ciudatenie ce esti??!!". Deodata am inceput sa aud bataile inimii lui Derek si am vazut o sclipire rosie sub gluga. In secunda urmatoare, l-am vazut pe Brick proiectat in cealalta parte a holului. Cred ca l-a lovit rau, tot ce a mai putut spune a fost : "Pe el!...". In urmatoarea clipa matahalele au inceput sa alerge spre Derek. El s-a uitat la primul pe sub gluga. Acesta a lesinat, iar celalalt a luat-o la fuga.