Colegul De Bancă

24

Yuko pov
  Cum Niko a plecat după suc eu am rămas singur..Deşi nu a plecat de mult timp eu deja mă plictisesc aşa că am să stau pe telefon.Ce altceva mai bun aş putea face?Au trecut deja vreo 10 minute şi nu a venit.Poate este aglomerat sau s-a întâlnit cu cineva..Eu stând pe telefon am simțit ceva blănos în poala mea.Era un cățeluş,eu simțind deja cum lacrimile îmi inundă fața şi Niko m-a sărutat plin de iubire.
-E..e pentru mine?îl întreb eu îmbrățişandu-l în aşa fel ca cățelul să nu pățească nimic.
-Da iubire!spune el dându-mi un pupic pe creştetul capului.
-Mulțumesc mult!Te iubesc mult!spun ru iar începând să plâng
-Şi eu te iubesc milt de tot!Dar sper că plângi de fericire.
-Da..am spus eu printre suspine
-Ce nume vrei să îi punem?
-E fată sau băiat?
-E băiețel.
-Cum sună Moki?
-E perfect!
-Dar are lesă pentru purici?
-Nu.
-Dar şampon are?
-Nu.
-Prosop?
-Răspunsul este nu.
-Pătuț?
-Dar nu poate dormi cu noi?
-Normal că poate.
-De ce mai are nevoie?
-Deci,pieptăn,pedigree,nişte hăinuțe eventual asta dacă eşti de acord,nişte jucării,două boluri:una pentru mâncare,iar cealaltă pentru apă şi mai vedem.
-Bine atunci hai să-l ducem pe Moki acasă şi hai la cumpărături!
-Dar dacă îi va fi frică să stea singur singurel într-un loc nou?
-Cât de grijuliu poți fi?
-Adică?Spun eu uşor roşind
-Ai grijă de acest cățeluş ca şi cum ar fi un copil!
-Păi eu iubesc foarte mult animalele.
-Atunci cum propui să facem?
-Ai tăi când vin acasă?
-Acum la 12,de ce?
-Păi până atunci putem sta noi acasă cu Moki şi când vin acasă ai tăi să mergem la cumpărături.
-Idee genială!
-Dar ai tăi ştiu de Moki?
-Normal că da!Le-am spus că vreau să îți fac o surpriză un cățeluş şi ei au fost cu totalitate de acord.
-Dar de unde ți-a venit ideea asta?
-Păi te-am văzut cum te-ai uitat la acei căței când ne-am plimbat şi de acolo.
Flashback
  Autor pov
Era o zi plăcută de septembrie şi Niko şi Yuko când au ieşit de la şcoală au luat-o pe drumul mai lung că aveau chef să se plimbe.Pe potecă s-au ținut de mână,iar mulți din mulțime se uitau la ei urât şi şuşotind.Alții se uitam indiferenți şi îşi vedeau de treburile lor.În schimb restul,săreau în sus de bucurie şi făcând poze celor doi.Cei doi îndrăgostiți îşi vedeau de drumul lor nebăgând în seama oamenii.Ei se simțeau bine,râzând,vorbind şi fără să-şi dea drumul unul altuia.După vreo 20 de minute de plimbat,în fața lor era un bărbat cam de 38 de ani care încerca să le găsescă unor căței adăpost şi un stăpân iubitor.Yuko s-a apropiat de căței şi începând să zâmbească precum un copilaş mic care a primit o bomboană.Se uita la acei căței şi a început să-i mângâie.Atunci Niko a observat că îi plac cățeii şi a pus ochii pe unul mic,alb,pufos şi cu ochii albaştrii.Yuko nu era atent la ce se întâmplă în jur,el era ocupat cu câinii.Atunci Niko i-a făcut semn bărbatului să mergă puțin la oparte ca să vorbescă cu el.
-Bună ziua!
-Bună ziua!
-Cât costă cățeluşul acela mic şi alb?
-500 de yeni şi are toate actele aici la mine.
-Uitaţi,vă dau numărul meu de telefon şi dacă puteți să îl păstrați pentru mine şi vă sun mâine,dacă îmi dați numărul dumneavoastră,şi ne întâlnim aici?
-Băiete eşti sigur că nu mă păcăleşti?
-Da domnule!
-Bine atunci,poftim numărul meu şi mă suni mâine.
-Mulțumesc şi o zi bună!
-La fel băiete..
-Niko hai acasă!
-Vin acum!
-Despre ce ați vorbit?
-Despre câinii abandonați..
-Oh,sărăcuții de ei..
-Da..
  În drumul spre casă au abordat diferite subiecte legate de ziua respectivă la şcoală.După vreo încă 20 de minute de umblat au ajuns acasă,unde părinții lui Niko erau acasă şi stăteau pe canapea uitânde-se la TV.Ziua a fost la fel ca restul zilelor.Spre seară Yuko s-a dud să îşi facă un duş.
-Mamă,tată vă pot întreba ceva?
-Sigur fiule.
-Deci azi când veneam spre casă am văzut un bărbat care vindea câini,un câine foarte drăguț şi de rasă.Costă 500 de yeni şi i-am zis omului că mâine voi vrea să-l cumpăr şi..nu apucă să zică nimic mai mult că interveni mama lui
-Sigur fiule!Ori cum am vrut un câine de cameră.
-Mulțumesc mult!Mama lui a mers după 500 de yenişi i-a înmânat lui.
-Mă duc să discut cu omul acela.
Comvorbire telefonică

-Bună seara!
-Bună seara!Deci te-ai hotărât?
-Da domnule,mâine la 14:30 e bine?
-Da..
-Bine,mă scuzați de deranj şi o seară liniştită!
-Nu este nicio problemă,la fel şi ție băiete!
Comvorbire încheiată
-Deci ce a spus?
-Că mâine la 14:30 trebuie să merg după el.
-Bine dragule,hai du-te şi tu fă-ți un duş după ce termină Yuko şi după la culcare.
-Bine mamă..Noapte bună!
-Noapte bună şi ție fiule!
Niko s-a dus sus în camera lui unde stătea Yuko şi privea pe geam.Era aşa concentrat la gândurile lui cât nici nu l-a auzit pe Niko când a intrat în cameră.Niko l-a îmbrățişat de la spate,el întorcându-se luându-l în brațe la rândul lui scufândându-şi capul în gaura claviculei lui.
-Ce ai pățit iubire?
-Nimic...doar mă gândeam..
-Dacă este ceva poți să-mi spui.
-Ştiu asta,dar nu s-a întâmplat nimic.
-Mă duc să fac un duş şi eu şi după ne putem retrage.
-Bine iubire.Yuko s-a pus în pat şi Niko s-a dus la duş.După 10 minute a ieşit şi s-a pus în pat lângă Yuko.S-au sărutat de noapte bună şi au adormit îmbrățişați.Noapte a trecut repede pentru cei doi şi s-a făcut dimineață.Şi-au făcut rutina şi au mers la şcoală.Orele au trecut repede şi s-au terminat orele.Este ora 14:00.
-Yuko,nu te superi eu am ceva important de rezolvat şi trebuie să plec.
-E ok,Niko ne întâlnim acasă!S-au sărutat şi Niko se grăbea ca să ajungă la locul respectiv pentru a cumpăra câinele.
-Bună ziua!
-Bună ziua!
-Uitați aici sunt banii pentru câine.
-Şi aici sunt actele lui,dar trebuie tu să-i treci numele,aici ai lesa lui şi are toate vaccinurile primite.
-Mulțumesc mult!O zi bună!
-La fel şi ție!
Niko a plecat la un prieten de al lui pentru lăsa câinele la el până în weekend adică până sâmbătă.Totul a decurs cum a vrut el şi s-a întors acasă.Până sâmbătă totul a decurs normal fără să dea ceva de bănuit în fața lui Yuko.
End flashback
_____________________________________