Autor pov
Băieții au ajuns la blocul lor şi au mers sus la camera lui Deyu.În bloc este linişte de mormânt.Cel puțin la primul etaj...
-FU-TU-I MORȚII MĂ-SII COPILULUI ĂLUIA!Se aude strigătele mamei lui Kao.
-Asta-i maică-mea..spune Kao stânjenit de situație.
-Dar de unde are cheia apartamentului tău?Îl înbtreabă cel mare.
-Poveste lungă.Îți voi povesti înauntru.
-Ok..Deyu descuie uşa prima dată intrând Kao.Uşa apartamentului lui Kao fu deschisă de mama sa.
-Bună seara!Salută el politicos.
-Da,da.L-ai văzut pe Kao?Îl întreaba mama acestuia.
-Nu,nu l-am văzut.
-Eşti sigur?Mai înainte te-am auzit pe tine şi pe el vorbind.Deci spune-mi unde este!Se răsti mama lui Kao la el.
-În primul rând,v-aş ruga ca să îmi vorbiți civilizat cât timp şi eu vorbesc civilizat cu dumneavoastră.În al doilea rând,eu şi cu băiatul din vecini nu comunicăm în nuciun fel.Ba mai mult ne şi evităm.Şi eu cred că dumneavoastră ați auzit greşit deoarece eu acum am ajuns acasă de la serviciu şi vorbeam cu un prieten la telefon şi era dat pe difuzor ca să îni pot căuta cheia de la apartament. Vorbele băiatului se pare că au făcut-o pe dânsa ca să-şi dea seama că agreşit ridicând tonul la el.
-Mă scuzi tinere.Dar am o mulțime pe cap şi nici de mine nu mai ştiu. Spune femeia plecându-şi capul.Evidend că Kao a auzit tot din ce au vorbit ei pe hol.El este ascuns în spatele uşii de la intrare.
-Nu este nimic doamnă!Mă scuzați acum dar eu sunt obosit.Noapte bună. Şi mă scuzați încă odată.
-Mie îmi pare rău pentru că te-am deranjat..Băiatul îi zâmbii femeii şi a intrat în apartament.Deyu pov
Cum am scăpat de mama lui am şi intrat în apartament.În el,Kao stătea acolo şi se holba la uşă.
-Ai auzit tot,nu?îl întreb eu cu o sprânceană ridicată.El oftă şi îşi lasă jos privirea.
-Mdea...răspunse el simplu.
-Acum,te pot servi cu ceva?Îl întreb în timp ce îmi las lucrurile şi hainele la locul lor.
-Mi-e puțin foamne..
-Cred că mai am ceva de mâncare prin frigider,dacă nu,comandăm ceva. Apropo,urmează-mă până la bucătărie ca nu cumva să te pierzi prin apartament.Chicotesc eu.
-Ha ha!Ce glumă bună!Râde el forțat şi vine pe urmele mele până în bucătărie.
-Avem,doar ouă şi băutură.Mă întorc spre el şi îmi scarpin ceafa.Îmi zâbeşte şi îşi scoate telefonul din buzunar,formând un număr comandând mâncare.
-Peste 10 minute vom avea ce mânca.Apropo,tu ce mănânci când eşti liber?
-Dacă am chef gătesc,când nu,comand de pe Food Panda şi da..
-Şi cu băuturile,care e faza?
-Ieri a venit la mine un fost coleg de liceu cu care țin legătura ,şi el suferă din dragoste.Iubita lui l-a părăsit şi încearcă s-o uite.Povestea lui se pare că l-a amuzat pe Kao,pentru că râde cu poftă.
-Scuză-mă că râd,dar,mi se pare absurd ca să îți găseşti un refugiu în bãutură mai ales pentru cine care nu te marită.Nu apuc ca să îmi spun şi eu opinia cāci cineva bate la uşă.
-Deschid eu.Revin imediat.Mă duc până la uşă şi o deschid,în fața uşii era băiatul ce livrează mâncarea.
-Bună seara!Mâncarea dumneavoastră!Era un bărbat undeva la 37 de ani,bărbos şi cu păr creț.
-Mulțumesc!Cât vă aduc?
-Face 45 de yeni.Mă întorc la cuier ca să îmi iau banii şi îi dau tipului.El îmi dă mânacarea după aceea închid uşa mergând înapoi în bucătărie.
-A sosit mâncarea!Îi trezesc din visare şi se întoarce cu fața la mine.Aşez mâncarea pe masă şi începem să mâncăm.
-Auzi?În generală,de ce te-ai comportat atât de urât cu mine?Când a terminat ce avea de spus m-am încecat cu mânacarea.
-Nu şriu cum să îți zic..este prea ciudat..
-Dacă acum ai avut curajul ca să recunoşti,te rog frumos ca să îmi spui şi motivul comportamentului tău.A devenit dintr-o dată serios,aşa că atunci când are fața asta şi îl minți nu iese prea bine finalul...
-Nu ştiam cum să îți atrag atenția şi cum lumea mă vedea un badboy nu aveam cum altcumva să ți-l atrag..
-Dar din ce motiv ai fost numit badboy?
-Pentru că fetele veneau la mine spunându-mi că mă plac sau alte porcării de genul ăsta,eu refuzându-le pe fiecare în parte chiar şi pe Yura dacă o mai ții minte.Le refuzam pe toate deoarece eu te plăceam pe tine.Evidend nimeni nu ştia asta despre mine până când "prietenii" din clasa mea au dormit la mine,iar eu ca prostul am uitat să ascund jurnalul în care scriam mereu despre tine.Când am mers să îmi fac treburile în baie,idioții ăia au luat-o de sub pernă şi au citit-o.Mama era într-o stare rea,adică era bolnavă şi nevrând ca să îi fac mai multe probleme,am făcut ce eace mi-au spus ei să fac.Şi nu ştii cât am stat în fiecare noapte plângând, şi repetându-mi că după tot ce ți-am făcut nici nu te mai merit,sau o privire de a ta nu merit!Am terminat şi clasa a VIII-a,tu erai atunci a VII-a,nevrând să pățeşti ceva nici nu m-am apropiat de tine,eu stând aproape toată noapte la masă cu scuza că nu mă simt bine.Tu te distrai împreună cu colegii tăi,eu bucurându-mă că zâmbeai.Deşi eram la licee diferite,a mea era în fața liceului tău şi te priveam în fiecare pauză ori de la geam,ori din curtea şcolii.De când te-am văzut prima dată în restaurant nu puteam crede ochilor că eşti chiar tu.Termin de povestit,eu încă fiind în lumea amintirilor până când simt două mâini pe obrajii mei.
-Nu ştiam niciodată că eşti atât de sensibil.Se uită adânc în ochii mei,ştergându-mi lacrimile de la ochi.Se aşează în brațele mele şi mă îmbrățişează strâns,momentul când i-am simțit căldura,lacrimile au luat-o pe cale liberă.L-am strâns puternic în brațe inhalându-i mirosul.Eu nu sunt genul de om care să plângă în fața cuiva dar acum nu ştiu ce m-a apucat.
-Descarcă-te,sunt aici!Îmi şopteşte la ureche şi îmi mângâie spatele ca la copilaşii mici.
-Mulțumesc..şoptesc în speranța de a nu mă auzi.
-N-ai pentru ce;îmi şopteşte înapoi.Te simți mai bine?
-Cred că da..am rămas fără voce,şi pun pariu că ochii îmi sunt roşii.Se ridică de pe mine,îmi zâmbeşte ca mai apoi să se învârtă în cerc în mijlocul bucătăriei.
-Ăm..cu pijamalele cum facem?Adică nu mă pot duce la mine ca să îmi aduc o pereche..
-Avem o problemă măricică..
-Anume?
-Eu nu folosesc pijamale.Eu dorm în pantaloni scurți şi tricou,sau pur şi simplu în boxeri.
-În acest caz,poți să-mi împrumuți un tricou?Pe fața sa îi apăru un zâmbet uriaş.
-Şi,vei dormi în?Sau lasă.Hai cu mine în dormitor.Doamne era cât pe ce să pun o întrebare prostească.Pff parcă răspunul nu era evident..
-Apartamentul tău este mai frumos decât al meu.
-Mulțumesc,cred..Adică tricourile mele îți sunt cam lungi.Nu te deranjează?
-Nup.Şi stai calm,şi eu dorm deseori în boxeri.Îmi pune mâna pe spate şi dintr-o dată mii de fiori îmi traversează tot corpul.
-A-A...Atunci,poftim acest tricou.
-Mersi.Mă aşez pe pat,el dându-şi jos hanoracul pe care-l poartă urmat de pantaloni şi de ciorapi.Acum par ca o virigină care îşi aşteaptă "acadeaua" de la iubitul ei.Mă holbam la el cum stă doar în boxeri în fața mea şi parcă s-a făcut mai cald aici sau doar mie mi se pare?
-La ce te mai holbezi de data asta?Mă întreabă el râzând,având deja tricoul pe el venind spre mine.Îi urmăresc fiecare mişcare până ajunge în fața mea.Se aşează în brațele mele şi îşi pune capul pe umărul meu.
-La nimic..spun cu fiind încă atent la el.
-Dacă îmi spuneai mai devreme ce simțeai pentru mine,era mult mai bine.
-Adică?
-Păi în generală nu era minut în care să nu mă gândesc la ce nesimțit,egoist, răsfățat,blestemat şi nesuferit eşti.Sincer chiar credeam că eşti o personă oribilă,dar acum,chiar îmi pare foarte rău de gândirea mea de atunci..
-Hey,dacă eu eram în locul tău,cred că gândeam lucruri de milioane de ori mari rele decât tine.Acesta râse şi mă privi încontiuare.
-Dacă stai să te gândeşti,te-ai schimbat foarte mult pe perioada liceului.
-La fel fel şi tu.Dar totuşi,pot să te întreb ceva mai personal?
-Sigur.
-De când îți plac băieții?Îşi mări ochii pentru o clipă după care îmi zâmbi.
-În clasa a 9-a am avut un prof de română de 23 de ani.Încetul cu încetul fizicul lui începu să mă atragă.El era o iubită poate deja soție.
-Şi ăm,ai avut primul sărut?
-Nu îți spun.Te las să ghiceşti.Se comportă exact ca un copilaş,dar e tât de drăguuuț.
-Asta sper să îmi răspundă la întrebare.Se uită atent la mine,eu îi iau fața în palmele mele şi îmi lipesc buzele de ale lui.Îşi închide ochii,eu făcând la fel lăsându-ne duşi de acest sărut.Îi muşc buza de jos,cerând permisiunea de a intra în lăcaşul său.Îşi deschide gura cât să-mi pot introduce limba în gura lui.Explorez pentru prima dată fiecare colțişor,până îi găesesc limba pe care o invit la un dans,el acceptând imediat.Se aşează mai bine în brațele mele,şi se dezlipeşte zgomotos din sărut lăsând o dâră de salivă să ne unească.Kao roşeşte şi îşi ascunde din nou fața de privirea mea.
-Ai găsit răspunsul corect?mă întreabă el.
-Să zicem.Dar nu sunt sigur de asta.
-Şi ce propui?
-Tu doar închide ochii.Face ce i-am spus şi îi mai dau un sărut dar de data asta unul mult mai simplu.
-Acum ştii?
-Nu îmi pot da seama..fac o față de cățeluş care cerşeşte mâncare de la spătân.Râse după care îmi plasează un pupic pe buze şi zâmbi.
-Hmm,să îți spun?Să nu îți spun?Se leagănă în brațele mele gândindu-se la o variantă.
-Eu m-aş bucura dacă aş afla.Zic şi eu..
-În cazul acesta,tu eşti primul cu care m-am sărutat.
-Măcar ți-a plăcut?
-Nup.Mă prefac supărat,făcându-l să chicoteascā.
-Eşti un rău!
-Oh,mă bucur.Apropo,sărutul a fost unul minunat.Acum,hai să ne culcăm că este destul de târziu şi mâine avem treabă.
-Adică?
-Doar schimbă-te şi îți spun.
-Dacă te-ai da de pe mine aş face-o.Se ridică de pe mine şi se bagă în pat.Îmi iau şi eu un tricou pe mine şi mă bag în pat lângă el.Se puse în brațele mele,făcându-se mic acolo.
-Tu cu cine îți petreci sărbătorile astea de iarnă?mă întreabă el jucându-se cu degetele mele.
-Singur,aici în acest apartament.
-De acum nu mai eşti singur!Le ținem împreună dacă vrei.Dau afirmariv din cap.Poate pare puțin ciudat din partea mea,dar de când am început să lucrez acolo,am început să te cam plac,acum acest sentiment este mult mai puternic.
-Dacă şi tu simți la fel pentru mine,ai vrea să fii iubitul meu?
-Da!Te iubesc!Te iubesc!
-Şi eu te iubesc!
-Mâine te prezint lu'mama.Ok?
-Ok.Noapte bună,iubire.
-Noapte bună şi ţie!
CITEȘTI
Colegul De Bancă
RomanceEste prima mea carte yaoi Începută în data de 14.12.2019 În curs de corectare