49

1.4K 61 35

de y3on_jun

de y3on_jun

Yuko pov

Au mai trecut 2 săptămâni din viața mea.Bebe lovea din ce în ce mai des.Nu pot să zic că nu suportam durerea,dar de multe ori o făcea la şcoală în timpul orelor şi era super naşpa..Momentan mă aflu la şcoală la ora de japoneză.Niko are o mână pe piciorul meu mângâindu-l.Deodată simt ceva umed în partea de jos.Îmi aplec capul şi văd sânge.
-NIKOO!CHEAMĂ AMBULANȚA!ACUUUM!Strig cât mă țin plămânii.Fețele tuturor s-au întors la mine.
-Ce ai pățit?Întreabă el calm.Serios?Eu nasc aici şi tu mă întrebi ce am pățit?!
-NIKOO! COPILUL! VINE! NASC!Acesta îşi ia telefonul şi sună ambulanța.M-a luat strâns mâna în a sa încercând să mă liniştească.
-Calmează-te.Totul e bine.
-NU ESTE! NIKOO! EU..MĂ DOARE!!!Aproape am rămas fără glas.Ambulanța a sosit,nişte omani mă pun pe o targă şi mă scot din şcoală. Norocul meu este că spitalul nu este departe de şcoală şi am ajuns repede. Niko a stat lângă mine până când m-au dus într-un salon.
-Împinge-ți!Spune doctorul.
-AAA!Strig şi împing cu toată puterea mea.Am mai continuat aşa câteva minute până am auzit plânsete.

Niko pov

Mi-am sunat părinți că Yuko tocami naşte,Yuta şi Mark fiind şi ei aici de față.Fierbeam de nervi şi de frică. Tremuram,nu mă pot stăpânii.
-Unde e Yuko?Întreaba mama care tocmai a ajuns.
-În afurisita aia de sală!
-Gata fiule,e totul înregulă.Ştiu ce se petrece acolo.M-am mai calmat puțin la vorbele mamei,dar tot nu era îndeajuns..

Yuko pov

-Felicitări!Aveți un.O asistentă îmi însinse caopilul în brațe.Tremur.Nu ştiu de ce.O fi de la emoție?De la frică?Sau amândouă.
-Eu..am un c-copilaş?Este atât de micuță,atât de fragilă şi atât de..atât de..nici nu mai am cum să vorbesc.Uşa salonului s-a deschis,mi-am răsucit capul văzându-i pe Niko,părinții lui,Yuta şi Mark,toți aici lângă mine şi bebe în brațe.Ochii lui Niko sunt roşii.De ce a plâns?
-P-pot să o ț-țin?Se bâlbie Niko.Îi întind cu grijă fata,se aşeză lângă mine,lacrimile lui croindu-şi drumul pe obrajii lui.
-Felicitări Yuko!Strigă restul în cor.Nici lacrimile nu erau mai prejos.Am izbucnit într-un plâns de fericire.Mama îi i-a copilul din brațele lui Niko,el sărutându-mă.M-am agățat de gâtul lui adâncind sărutul.Nu o fost unul lung,doar care a durat puțin.Mark şi Yuta stăteau cu capul plecat unul spre celălalt cu mâna pe burtica lui Yuta.
-Acum ce nume să îi punem?Sparge tatăl lui liniştea.Deşi ei deja au ales numele băiețaşului,îi lasă pe ei să îi pună numele.
-Mark,Yuta,voi ce propuneți?Îi întreb eu.
-Hmm,ce zici de Haru Tadashi?Vine cu ideea Yuta.
-Mie îmi place.Continuă Mark.
-Niko,tu ce zici?Mie unul îmi place cum sună.
-Este un nume frumos.Afirmă el şi-şi bagă capul în locul dintre gât şi umeri.O asistentă o ia pe Sukura ducând-o nu ştiu unde.O alta pentru s complecta certificatul ei de naştere. Cum eu şi Niko suntem minori,au scris-o pe numele lui de familie,plus alte date.

1 lună mai târziu
Yuta pov

Ce îmi iubesc casa!Mai ales că şi Mark e lângă mine.
-Bubu?Îi atrag atenția pe care o avea pe cartea de matematică.
-Hm?
-Îmi este foame!Mă plâng precum un copilaş mic.
-Ce vrea suflețelul tău să mănânci?Întrebarea lui chiar m-a pus pe gânduri..Chiar nu ştiu ce vreau să mănânc.
-Ştiu!Vreau,cartofi la cuptor!Îşi ridică o sprânceană privindu-mă.
-Ştii că mama ta nu a făcut asta,aşa este?
-Comandă!Mark râse căutând pe telefon ce îi cerusem.
-VAI DOAMNE!Strig eu,el speriindu-se scăpând telenoul jos pe parchet.
-Ce este?
-MARK!EU VOI NAŞTE!Nu îi trebuie mai mult că sunase abulanța.A fugit jos ca să îi anunțe pe părinții mei,venid toți trei odată.

Skip time

-Felicitări!Aveți un băiețel!Îmi aduce la cunoştintă o asistentă.
-Pot să îl țin în brațe?spun nesigur pe mine din cauza fricii.Nu de alta dar,nu am mai avut un copil în mână nou născut.În salon dou buzna Mark,Yuko şi Niko,părinții mei şi mama lui Mark.Mark venise țintă la mine pupându-mă pe toată suprafața feței.
-Vreți ca voi să botezați copilul?I-am întrebat pe Yuko şi Mark.
-Sigur!Răspunde Niko.
-Mi-ar face extrem de plăcere.Vine şi răspunsul lui Yuko.O asistentă a luat copilul.
-Ce nume o să îi puneți?Întreabă mama lui Mark.
-Ce ziceți de Makiro?Veni cu ideea Yuko.
-Şi încă unul.Adaug eu.
-Hmm,Saki?Vocea lui Mark mă sperie pentru câte clipe.
-E un nume frumos!Spune mama.Cum era şi de aşteptat,o asistentă cere datele,exact cum a fost şi la Yuko după care plecă din solunul nostru.

Autor pov
Pe parcursul anilor

Ei bine,timpul trece cât ai zice peşte.Cei patru băieți sunt fericiți,chir împliniți putem zice.În drumul lor au mai dat peste obstacole,dar,au trecut peste toate împreună.Băiețeii cresc,se dezvoltă,descoperă ce este lumea şi scopul lor pe pământ.Niko,Yuko,Mark şi Yuta sunt deja majori,s-au mutat de casă la case diferite.Şi-au cumpărat case unul lângă celălalt pentru fericirea copiilor lor.Chiar dacă au doar 4 anişor,s-au ataşat foarte mult de altul şi sunt de nedespărțiți.
   Timpul nu stă în loc,au crescut,sunt deja la grădiniță,părinții lor au servicii stabile.Nu duc lipsa de nimic. Nici în partea materială,părintească sau prietenescă.Tații împreună cu bunicii care sunt tare mândrii de ei,sunt mereu acolo pentru puiul lor.
Cât despre Kao şi Deyu,şi eu sunt fericiți.S-au mutat în America pentru a începe o nouă viață doar ei doi şi poate un copilaş care să le topească sufletele cu drăgălăşenia sa.S-au căsătorit,au certificat de căsătorie,locuiesc la un apartament decent şi duc o viață liniştită.
   Mama lui Mark a reuşit să treacă peste divorțul cu tatăl lui.La serviciu s-a cunoscut cu unul din anagajați,au ieşit prieteneşte la o cafea,la o prăjitură,la un film şi acum sunt un cuplu.Mark este şi el la rândul lui fericit pentru mama lui.Se simte mai bine acum ştiind că mama lui iar are zâmbetul pe buze.
   Ce curioşi sunt cei mici,şi cât de prostuți sunt,imită unele din gesturile de afecțiune cum fac adulții fără a conştientiza faptul că astea sunt gesturi de iubire şi simpatie.Băiețelul lui Yuko,adică Haru este un băiețel foarte ruşinos,retras,iubăreț şi zâmbitor.Băiețelul lui Yuta,adică Makiro el este foarte energic,îndrăzneț,uneori chiar încăpățânat dacă ştie că ce spune el este adevărat.

~Sfârşit~

______________________________
Heyyy!Prima mea carte finalizată.
Sunt atât de bucuroasă
Şi îmi pare rău că acest capitol este mai scurt..
Apropo,am să încep altă carte,mai bine zis Volumul 2 al acestei cărți deeci,ne auzim(cred că v-am mai spus)♡
Mulțumesc foarte mult pentru sprijin,voturi,ochişori şi comentarii sunteți minunaț♡♡