Colegul De Bancă

31

Mark pov

-B-Bună ziua mamă..mă bâlbâi eu speriat.Tata însă nu este acasă.Mama are ochii roşii de la plâns cel mai probabil.Dar ce s-a întâmplat oare?
-Bună ziua copii..spune mama printre suspine
-Bună ziua..salută şi Yuta
-Mamă ce s-a întâmplat cu tine?Merg eu repede şi o îmbrățişez.Nu am văzut-o aşa de foarte mult timp.Ultima dată când a plâns în fața mea am avut 10 ani şi atunci se ceratase groaznic cu tata şi el nu a mai dat de 3 săptămâni pe acasă.
-Fiule,aşază-te,la fel şi tu Yuta dacă vrei.Ne-am aşezat şi am o mare teamă de ce îmi va spune.Recunosc,în ultimul timp tata se comporta destul de ciudat,petrecea mult timp la lucru şi era mai mereu plecat de acasă.Dar dacă el nu este acasă,ce caută maşina în curte?
-Mamă,ce se întâmplă?Unde este tata?
-Fiule,ai observat şi tu că tatăl tău se conporta foarte ciudat şi distant cu noi,nu?
-Da..
-Azi când am plecat la serviciu ca de obicei mi-am uitat un dosar important acasă.Uşa era încuiată noroc că am o cheie de rezervă la mine.Credeam că tatăl tău doarme şi am auzit nişte sunete ciudate din dormitorul nostru,am mers în cea mai mare linişte şi am deschis uşa brusc şi tatăl tău şi-o trăgea cu colega mea Eka.I-am trimis afară pe amândoi şi eu cu tatăl tău vom divorța.Casa,maşina şi mai ales tu vei rămâne cu mine.Eu plângem nu îmi venea să cred ce se întâmplă.Îl îmbrățişez pe Yuta strâns el încercând să mă calmeze.Îmi iau inima în dinți şi îi spun mamei de relația noastră.
-Mamă,am ceva să-ți zic..
-Zi fiule..Îmi prinde mâna cu mâinile ei şi îmi zâmbeşte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Mamă...vezi tu,eu şi cu Yuta suntem împreună!
-Fiule,nu-mi arde mie acum de glume!
-Dar nu glumesc.Eu chiar îl iubesc pe el!
-Iar tu Yuta,îl iubeşti pe fiul meu sau doar îl vrei ca pe o jucărie?
-Doamnă,eu îl iubesc nebuneşte pe fiul dumneavoastră!Este tot ce îmi pot dori!
-Dacă vă iubiți,aş fi cea mai groaznică ființă dacă v-aş despărți.Până la urma urmei,fericirea ta e tot ce contează acum pentru mine.Dar te rog Yuta,ai grijă de el,nu-l răni,iar tu Mark nici tu nu fă vreo prostie!
-Deci eşti de acord cu relația noastră?Întreb cu lacrimi de fericire îm ochi
-Aş face totul ca să fi fericit,dacă tu ți-ai găsit fericirea în acest băiat,eu nu am ce comenta,şi eu am făcut multe greşeli la viața mea.Şi da,sunt de acord cu relația voastră.
-Mulțumesc foarte mult mamă!Te iubesc enorm de mult!
-Orice pentru fiul meu!Şi eu te iubesc fiule,şi eu.
-Vă mulțumesc foarte mult că aveți încredere în mine!
-Dragule,te cunosc deja de 4 ani,mereu am avut o părere bună asupra ta,ai fost crescut şi educat cum trebuie.Când era mai micuț prin clasele V şi VI mereu îmi povestea despre tine,cât de bine vă înțelegeți,cum că eşti cel mai bun prieten şi că niciodată nu ar vrea să te piardă.Când lipseai el venea acasă trist,când erai la şcoală, mereu,dar mereu venea acasă fericit,entuziasmat,zâmbind şi se bucura din orice lucru mic.Mereu îmi spunea că ar vrea să fie ca şi tine,îmi spunea că te admiră şi că eşti idolul lui.Îmi mai spunea şi citez "El este raza mea de soare când cerul este înnorat.Este lumina mea când totul îmi este negru.Este acel zâmbet sincer care vine după lacrimi şi suferință".Când intram în camera lui,când era la şcoală sau plecat,am găsit multe foi pline de inimi şi numele tău pe ele plus numele lui.Eu m-am înroşit foarte tare şi m-am băgat la pieptul lui el mângâindu-mă pe spate.
-Mamă,de ce nu mi-ai spus că ştii despre ele?
-Păi era drăguț de amuzant că îl plăceai şi făceai astea pentru el.
-Vai,dar puteai fi mai scump de atât?Îmi spune el şi îmi dă un pupic pe creştetul capului.
-Eu...Eu nu ştiam că mama ştie şi..de aceea am continuat să le fac până pe la jumătatea clasei a VII-a..
-Eşti un drăgălaş când roşeşti.
-Tu chiar credeai că nu mi-am dat seama că îl placi?
-Nu...
-Plus că mereu zâmbeai când auzeai numele lui şi când vorbeai despre el nici nu mai zic erai parcă în cel mai fericit loc de pe tot pământul.Când mai adormeai pe canepea sau în camera noastră mereu îi spuneai numele şi cât de mult îl iubeşti.
-Mamă!!!Cred că ajunge..aşa-i Yuta?
-Sincer făceai gesturi foarte drăguțe după cum îmi povesteşte mama ta.
-Dragilor,eu vă spun ce făcea Mark atunci.
-Şi mai ce făcea?
-Dacă îmi amintesc bine,doarmea mereu cu o pernă în brațe.Odată am vrut să îl iau,el încă dormea.L-am întrebat că de ce să nu îl iau iar el mi-a spus că este al lui şi că doar pe el îl iubeşte.L-am întrebat pe cine iar el a spus că pe Yuta.Cam atât dacă nu mă înşel.
-Mamă,eu cred că voi merge acum la baie!Spun eu ruşinat.
-Bine dragule!Am stat cam 5 minute după care am mers înapoi.
-Deci unde rămăsesem?întreabă mama
-Nu ştiu..spun eu în timp ce mă aşez în brațele lui Yuta
-Am vrut să îți arăt un desen care mi-a plăcut foarte mult desenat de Mark.
-Mamă,te rog nu o face!
-Prea târziu!Ea deja merse sus spre dormitorul ei
-Şi ce aş fi dat să te fi văzut scriind şi desenând alea.Spune el în timp ce îmi mângâia pulpele
-Oh,de ce a trebuit să afle mama de acele desene?
-Am venit!Se aude glasul mamei
-Suprinde-mă!Spun eu
-Desenul ăsta e preferatul meu.Din prima mi-a plăcut!Spune mama
-Şi cât am căutat desenul ăsta mamă!Spun eu iar roşu la față
___________________________
Eyooo
Puteți vedea minunatul desen mai sus
Ik n-am talent